Aimee: Soldați În Războiul Iubirii

Capitolul 9

     Alerg de colo colo prin cameră cu periuța de dinți între buzele mele, încercând când să îmi prind părul, când să trag hainele pe mine.

   E ora 7:39 și eu încă nu am plecat spre cursuri. Am dormit cam prost aseară din cauza coșmarurilor și a vocii care nu-mi dă pace, iar acum sunt în pericol să întârzii în prima mea zi de facultate pentru că nu am reușit să aud alarma care s-a repetat la fiecare 5 minute începând cu ora 06:30.

     Țin periuța între buze în timp ce caut un sutien potrivit în sertarul cu lenjerie intimă. La naiba, am uitat apa pornită la chiuveta din baie.

    Închid sertarul aproape prinzându-mi mâinile în el și dau să pornesc spre baie pentru a opri apa când mă împiedică jeanșii aflați la jumătatea genunchiului pe care nu am reușit să îi ridic. Iau contact frontal cu podeaua de lemn prăfuită și doare.

   Mă ridic amețită și arunc o privire fugitivă în oglindă. Grozav, Aimee, acum pe lângă cearcăne mai ai și o pată roșie în frunte. Totul merge perfect, gândesc eu.

   Îmi iau câteva secunde să mă adun și decid să iau lucrurile pe rând. Se pare că e adevărat că graba strică treaba.

    Încep prin a trage jeanșii de culoare albastru închis cu succes până sus și a le încheia fermoarul și nasturele, și apoi îmi clătesc gura de pastă de dinți și opresc apa din baie gândindu-mă la cât mă bucur că Clarissa nu e acasă să mă vadă cum alerg semi-dezbrăcată de colo-colo.

    Îmi prind cu rapiditate sutienul de culoare neagră și trag peste el un tricou albastru marin pe care scrie " Dreams come true ".

    Părul am reușit să îl aranjez, îmi pun rucsacul cu cursurile în spate, încalț o pereche de adidași albi și pornesc spre sala de curs.

    Arunc o privire la ceasul de pe mână care anuntă ora 08:06 în momentul în care ajung în fața ușii sălii de curs. Trag aer în piept și mă rog să nu fii ajuns proful înaintea mea când deschid ușa, dar se pare că nu am noroc.

   Proful îmi aruncă o privire urâtă fără a spune altceva, iar eu mă îndrept spre primul loc liber din amfiteatrul aproape plin.

    Îmi scot rapid caietul de notițe și un pix și rămân surprinsă de cât de mulți studenți sunt prezenți. În filmele vizionate de mine, studenții nu prea participă la cursurile de la orele astea matinale, pe când aici sala este aproape plină.

    — Prima oară la cursul ăsta?

   O voce bărbătească răsună lângă mine și îndrept privirea în partea din care vine. Un tip șaten, bine făcut, cu ochii căprui și un zâmbet gingaș mă privește. Trăsăturile sale exprimă masculinitate, la fel ca și vocea lui încărcată.

    — Da, este chiar atât de evident? răspund eu.
    — Cam da, râde el, ești prea surprinsă de numărul de studenți. Mai mult decât de lecția profului, aș putea spune.

    Îi răspund cu un zâmbet.

    — Eu sunt Robb, adaugă el.
    — Aimee, spun eu scurt.
   
    Cursul continuă printre discuțiile cu Robb. Pare un băiat de treabă, m-a ajutat explicându-mi lucrurile pe care nu am înțeles și am purtat și alte discuții ce nu au avut legătură cu cursul. Așa am aflat că azi avem toate cursurile împreună, că are 20 ani dar a fost dat târziu la școală și că...ce surpriză, are iubită.

    Nu îmi pot stăpâni gândul că e păcat. E un băiat atât de atrăgător încât cred că multe fete s-au îndrăgostit de el. Și nu pot nega că și imaginația mea a zburdat puțin pe pajiști verzi când am văzut că se bagă în seamă cu mine. Cred că am văzut prea multe filme de dragoste..

    După primele 3 cursuri o foame teribilă m-a năpădit, așa că m-am bucurat din tot sufletul în momentul în care a sosit timpul să mă retrag spre cantină. Gândul la mâncare mă purta spre aceasta de parcă pluteam și sunt convinsă că nici vocea străină care mă strigă nu m-ar putea face să mă întorc din drum.

   Am luat o tăviță de pe stivă și m-am îndreptat spre doamna grăsuță cu plasă peste părul negru prins, aflată în dreptul mâncării.

    Am rugat-o politicos să îmi dea o porție de cartofi prăjiți cu brânză, un suc de mere și o mică bucată de tiramisu și după ce i-am achitat mâncarea, m-am întors și am controlat cu privirea perimetrul pentru a găsi locul potrivit să mă așez.

    La ultima masă din spate îmi face semn Robb să vin la el. Nu cunosc pe nimeni pe aici, așa că pașii mi se îndreaptă spre masa unde el stă înconjurat de fețe necunoscute când o mână mă prinde de braț.

    — Aimee, te-am căutat peste tot, spune Clarissa când privirile ni se intersectează.
    — Bună, Clarie, spun eu. Am fost la cursuri încă de dimineață.
    — Când am ajuns eu acasă nu erai, și prin universitate nu te-am zărit deloc, spune ea.
    — Păi tu nu ai dormit în cameră? Întreb eu și imediat realizez cât de indiscretă am fost. Dar..m-a surprins teribil că nu a dormit în camera ei aseară.
    — Am dormit la iubitul meu, Dean, spune ea cu atâta ușurință de parcă ne-am cunoaște de o viață.
    — Aah, murmur eu.
    — Vrei să vii la noi la masă? Știu că nu cunoști pe nimeni încă și grupul nostru te-ar primi cu brațele deschise.
    — Mulțumesc, Clarie, însă o să merg la masa lui Robb. Mi-a făcut semn mai devreme și mi-e aiurea să îl refuz, spun eu sincer.

    Chiar mi-aș fi dorit să merg cu ea, dar mi s-a părut nepoliticos să ignor chemarea lui Robb. Și ce puteam face să nu fiu nesimțită?
    M-am gândit și să mă duc să îi spun că voi sta cu Clarissa, însă mi s-a părut deplasat să mă duc până în partea cealaltă a cantinei doar ca să ma scuz și să plec.

    — Aah, e ok, spune ea lăsându-mă să simt perfect dezamăgirea din reacția ei.

    Îi las un pupic pe obraz în încercarea de a mă scuza și plec stânjenită, lăsând-o în urmă.

    — Amy, nu știam că mai cunoști pe cineva aici, spune el parcă deranjat de situație.

    Îmi place numele Aimee și urăsc când altcineva îmi spune altfel

   — Aimee, nu Amy, spun eu impunător și expresia acestuia se schimbă instantaneu.
   
    Mimează un scuze și începe a-mi prezenta oamenii de la masă, însă gândul meu e în altă parte și ochii mi-au rămas ațintiți pe masa la care se află Clarissa.

    Nu știu de ce, dar nu îmi pot lua ochii de acolo. E un grup de vreo 4 fete cu tot cu Clarissa și vreo 5 băieți dacă nu mă înșel. Nu reușesc să le văd fețele, dar cu cât încerc mai mult, cu atât inima îmi bate mai tare și un sentiment ciudat, indescriptibil mă încearcă.

    — Aimee, mai ești aici?

   Vocea lui Robb mă aduce cu picioarele pe pământ și îmi clatin capul pentru a îmi recupera concentrarea. Îmi întorc privirea spre el și încep să mă implic și eu în discuția lor.