Addicted (Z.M)

Capitolul 11

        Imi spal corpul cu gelul de dus al lui Zayn in timp ce zambesc ca o proasta cand nici macar eu nu stiu care-i motivul. Oh, ba da stiu... Am avut parte de inca o trezire minunata alaturi de brunet. E atat de calm si linistit cand doarme incat iti vine sa-l mananci. Totusi nu vreau sa ma gandesc la clipa cand se va trezi si reactia pe care o va avea cand vom da nas in nas. Opresc dusul si imi iau un prosop alb pufos pe care mi-l infasor in jurul corpului. Imi sterg parul ud dupa care ies din baie pentru a-mi lua niste haine. Zayn umbla dintr-o parte in alta a camerei doar intr-o pereche de boxeri negri. Nu pot sa nu il privesc in splendoarea corpului sau, dar nici el nu se lasa mai prejos plimbandu-si ochii pe fiecare curbura a corpului meu. Imi dreg vocea usor, obrajii capatandu-mi o nuanta rosiatica.

-A dracu' ea de soarta! mormaie si se intoarce cu spatele imbracandu-si blugii negrii si tricoul alb peste care isi ia o camasa in carouri cu manecile saltate pana la coate.

      Chicotesc in surdina si imi iau hainele de schimb intrand inapoi in baie. Dupa ce ma imbrac si eu cu niste pantaloni albi si o bluza albastru deschis, imi usuc parul si il pieptan, ies din baie gata sa plec catre scoala. Imi iau geanta si jacheta de blugi apoi ies din camera indreptandu-ma catre usa de la intrare. Nu apuc insa sa ajung la destinatie caci vocea dojenitoare a brunetului ma opreste.

-Unde crezi ca te duci? 

-La scoala! spun intorcandu-ma pe loc.

-Nu inainte sa mananci ceva! porunceste domnul eu-sunt-seful-aici.

        Ma apropii asezandu-ma pe scaun. Imi pune in fata o farfurie cu oua prajite si bacon, iar langa un pahar de suc de portocale. Preferatul meu de altfel, ma intreb oare a tinut minte sau a fost doar coincidenta?

-Nu prea imi e foame...

        Se incrunta. Asta nu-i de bine...

-Mananca!

        Ei da! Asta-i buna, dar ce-s eu porc, sa mananc la comanda? Ma incrunt si eu apoi pufnesc din buze iritata. Imping farfuria inapoi catre el.

-Am spus ca nu-mi e foame!

        Pufneste si el si isi trece mana prin par ravasindu-l. Se aseaza pe scaun in fata mea si impinge farfuria inapoi spre mine. Privirea i se imblanzeste si ofteaza invins. 

-Haide Jess! Trebuie sa mananci ca sa te faci bine nu as vrea sa...

       Mijesc ochii la raspunsul sau, dar evident continuarea intarzie sa apara. Of, Zayn, de ce nu termini niciodata ce ai de spus. Nu sti cata nevoie am sa aud macar odata ceea ce gandesti. Vreau sa ma conving ca iti pasa de mine la fel de mult, am nevoie de acest lucru ca sa stiu daca mai are vreun rost sa lupt pentru noi. Cum as putea face asta daca tu nu ma ajuti deloc? Oftez si apuc furculita. Ma fixeaza cu privirea in timp ce iau prima inghititura dintr-o bucata de bacon.  Mestec si apoi o inghit. Nu am senzatia de voma deci e bine, pana acum. Un beep se aude si Zayn isi scoate telefonul verificand mesageria. Dupa ce citeste un mesaj, din nou devine agitat. Orice s-ar intampla, clar nu e de bine. Dupa ce am mancat jumatate din ce era in farfurie m-am ridicat de pe scaun.

-Acum esti multumit? il intreb strambandu-ma la el.

-Sa zicem! Haide sa mergem odata...

        In masina niciunul nu spunea nimic. Zayn era concentrat asupra drumului si parea ca vrea sa ma evite cu orice pret. Eu ma jucam pierduta cu degetele si privirea imi era atintita pe geam. Fruntea imi era lipita de sticla rece si dura a acestuia. Masina coteste pe un drum nu atat de populat precum strada principala. Oftez zgomotos. Desi a trecut ceva timp incep sa se vada cateva rezultate ale planului meu in ceea ce priveste relatia mea cu Zayn. Nu ma voi opri acum cand sunt mai aproape de a descoperi adevarul. Am spus ca il voi recupera si asa va fi...