LANDON | 2

54. "Familie"

      - O ador! Cu siguranta ar trebui sa stam aici, Landon! spune ea, uitandu-se cand la mine, cand la barbatul ce ne prezinta casa. - Are si o camera speciala pentru copii! zambeste si mai tare, apoi isi aseaza mana pe pantec.

      - Nu ti se pare ca Portland e cam departe de San Francisco, New York, tot? ma uit la ea, incercand sa o fac sa se razgandeasca. - Macar, putem sa mai incercam! dau din umeri, apoi ii apuc mana. - Nu ma intelege gresit, casa e superba, dar habar nu am...ceva ma trage inapoi! ii studiez expresia dezamagita a fetei.

       - Am cautat 2 luni o casa perfecta, iar asta e singura care are o camera speciala pentru copii. E un oras frumos, iar din cate am inteles, vecinii sunt duiosi si prietenosi. Chiar daca suntem departe de ai nostri, iti promit ca ne vom obisnui. Daca ne avem pe amandoi, avem tot, si stii si tu asta...

     Imi strange ambele maini in ale sale, uitandu-se la mine cu ochii aia de care m-am indragostit mai tare ca orice. Ma uit la burtica ei, apoi ma aplec si aplic un sarut pe pantecul ei, iar ea isi trece degetele prin parul meu.

- Spune-ti-i mamei voastre ca tati uraste faptul ca orice ar incerca sa faca impotriva sa, nu poate fiindca e prea indragostit de ea si nu il lasa inima! vorbesc cu cei doi, iar Scarlett chicoteste, apoi imi apuca fata intre palme si ma saruta lung si apasat pe buze.

- Deci, asta ramane? spune ea entuziasmata, iar eu dau aprob din cap.

- O sa incerc sa-mi deschid o firma aici. Poate cu putin ajutor din partea tatei, ne vom descurca! ii zambesc cald, apoi o iau in brate. - Mereu am facut-o! oftez, apoi o sarut pe frunte.

Agentul revine in camera unde ne aflam, apoi aduce actele casei, si semnam fiecare in parte.

- Ma bucur ca am facut aceasta intelegere! De acum, aceasta casa este a voastra. O sa va spun si data pana la care va trebui sa plati imediat.

A continuat sa ne explice anumite lucruri despre asigurari si facturi, apoi ne-a inmanat cheia casei. Am dat mana, apoi ne-a lasat, plecand de pe aleea casei noastre.
Am oftat adanc, apoi m-am uitat la fiinta care ma face cel mai fericit barbat din lume, apoi am tras-o mai aproape de mine.

- E oficial. Suntem o familie! spun zambind, iar Scarlett isi aseaza mana pe pantecul ei.

- Mai sunt doar patru luni pana cand copiii nostri se nasc. Si sincer, imi e frica! spune ea, respirand din ce in ce mai repede.

- De ce? ma uit rapid in ochii ei, iar ea ofteaza.

- Deoarece cred ca nu sunt pregatita! da din umeri, iar eu ii iau fata in palme.

- Scarlett, o sa fi o mama perfecta! ma uit in ochii ei, apoi ii framant buzele, iar ea isi inconjoara mainile in jurul gatului meu.

- Te iubesc atat de tare! sopteste ea, unindu-si fruntea cu a mea.

- Nu iti poti imagina cat de tare o fac eu!

Dupa 4 luni...

- Mai stii ce ziceai acum patru luni? Ca nu esti pregatita? Acum nu sunt eu! spun, respirand rapid, apoi incerc sa maresc viteza, dar traficul asta ma omoara.

Scarlett respira repede, scrasnind din dinti de durere, vaitandu-se in scaunul din fata.

- Taci! tipa ea, apoi geme de durere mai tare ca oricand. - O sa nasc in masina daca nu te grabesti! spune nervoasa, punandu-si mainile pe pantec.

- Respira si expira! Fi calma! ii spun, urmand si eu indicatiile pe care i le dau. - Deci, iubito, tine-te bine! Nu am mai facut asta de 2 ani de zile, asa ca sper sa iesim bine din asta! strang volanul mai tare, apoi schimb viteza si accelerez.