LANDON | 2

17. "O greșeală"

             Capitolul trecut...

     Mi-am aruncat un ochi la ceas, și era ora 18:36.

     Un mic somn nu strică!

       
           În prezent...

    Încă sunt întins pe pat. Deschid ochii lent, apoi îi închid, înăbușindu-mă într-un căscat adânc. Simt greutate pe mâna mea dreaptă, așa că-mi întorc capul, zărind-o pe Scarlett, care doarme adânc. Oftez și mai casc o dată, apoi mă întind spre noptieră ca să-mi iau telefonul. Când aprind ecranul, ochii mei imediat se duc spre ceas care este: 10:45 - dimineață. Ochii mei se măresc, dar apoi se micșorează, când oftatul lui Letty se aude.

        Mă întind puțin mai mult spre ea, ca să-i pot săruta fruntea, apoi iau mâna încet de dedesubtul ei și mă grăbesc să ies din cameră.
     
      Se pare că aseară am adormit în hainele astea, iar...Scar a dormit la mine. Gândul ăsta mă face să zâmbesc larg, în timp ce cobor scările grăbit, fiindcă nu vreau să se trezească și să nu fiu lângă ea.

     - Bună dimineața, fiule! spune tata când intru în bucătărie.

       Mă întorc, și îl observ pe tata care stă pe canapea și citește un ziar.

     - Neața! mă întorc din nou, apoi mă îndrept către chiuvetă, ca să iau un pahar cu apă.

      Poate îi va fi sete.

    - Vino aici! spune tata și bate în canapea, pe locul de lângă el.

     Eu mă opresc din mers, apoi direcția mea se schimbă către canapea.

     - În sfârșit! Prima întrebare: știi cine e fata asta? spune lucrurile foarte rapid.

     - Ne-am cunoscut acum cinci zile. Cam așa dacă pot calcula bine când am văzut-o prima dată.

     - Hm. Interesant. A doua întrebare: i-ai cunoscut părinții? își mijește ochii la mine, iar eu rămân blocat.

     - Ăm, de ce?

     - Istețule, niciodată să nu-mi răspunzi la o întrebare, cu altă întrebare! Deci, nu, nu i-ai cunoscut.

      Dau din cap negativ.

     - Hm. Mai interesant. Păi, îți zic eu. Ești pregătit? zâmbește malefic, iar eu mă încrunt. Este fata sergentului Jefersson.

     - Hm. Știam asta deja.

     - Oh, serios? Cum? întreabă, iar eu mă încrunt din nou, apoi zâmbesc.

     - Secret! zâmbesc, apoi mă ridic de pe canapea.

     - Secretul devine prea...secret uneori! spune, apoi își ia ziarul din nou în mâini și începe să-l citească. Nu știi...cu cine te-ai pus într-o relație de trei zile!

      Clatin din cap, apoi dau ochii peste cap. Urc scările încercând să nu vărs apa din pahar. Deschid ușa camerei încet, apoi observ că Scarlett e în același loc, neclintită. Zâmbesc, apoi închid ușa încet și merg spre partea de pat unde se află ea. Las paharul pe noptieră, apoi îmi pun mâna pe umărul ei și îl masez ușor.

     - Nu mai dorm de când te-ai trezit tu! murmură, apoi se întoarce cu fața la mine.

    - Bună dimineața! zâmbesc, apoi mă aplec spre ea și o sărut scurt pe buze.

    - Bună dimineața! zâmbește și ea, apoi se ridică cu spatele de pe saltea și se năpustește din nou asupra buzelor mele.

       Mă împinge pe saltea, spatele meu făcând contact cu cearșaful rece. Corpul ei firav și cald e deasupra mea, iar buzele ei deasupra alor mele frământându-le cu poftă.