Așa tată, așa fiu.
Un rebel în floarea vârstei, ce învârte fetele pe degete. Petrecerile sunt nelipsite, iar mașinile rapide dețin o parte din inima lui.
Ca orice amator în iubire, s-a lăsat păcălit de prima fată care i-a ieșit în cale...
De ce ar face una ca asta? De ce și-ar părăsi fiica pentru gura lumii? Scarlett urlă din tot sufletul la mine în brațe, iar eu simt cum îmi crapă inima în mine. Nu pot să fac altceva decât sa o țin strâns în brațe, fiindcă nu îi pot spune sa înceteze atâta timp cât ea îl jelește pe tatăl ei care acum este mort, sau nu. Câteva ciocănituri se aud în ușa de la intrare. Îi sărut apăsat fruntea lui Scarlett, apoi îi dau drumul și plec alergând spre ușă.
- Hei, e totul în regulă aici? întreabă o femeie în vârstă, probabil una dintre vecinele blocului. Am auzit urlete dureroase pe aici și m-am îngrijorat.
- Iubita mea tocmai a suferit o pierdere în familie, spun după ce ezit câteva secunde.
- Îmi pare rău să aud asta! Dacă pot ajuta cu ceva, mă poți contacta, stau lângă voi.
Dau din cap afirmativ, apoi un alt urlet de-al lui Scarlett se aude imediat ce închid ușa. Alerg spre ea și o iau în brațe, strângând-o tare la piept. Nu suport să o văd așa, nu suport să o văd plângând. În situația în care se află, nici măcar nu îi pot spune să înceteze. Nu am avut vreo pierdere în familie până acum, dar după cum urlă ea, îmi pot da seama cât de dureros e. Brațele ei în sfârșit în cuprind talia, cufundându-și capul în cobitura gâtului meu. Îmi așez obrazul pe tâmpla ei, masându-i ușor scalpul capului. Părul ei moale și auriu mi se prelinge printre degete, în timp ce îi masez spatele ușor. În final, se liniștește, dar cu greu. Telefonul ei bâzâie pe blatul din bucătărie.
- Răspunde tu! mă îndeamnă, cu vocea vlăguită.
Mă ridic mai mult cu sfială de cine ar putea fi. Numele "Mama" apare pe ecran. Îi arăt, iar ea întinde mâna ca să poate lua telefonul. Răspunde, după care ochii ei se umplu din nou de lacrimi, scurgându-se șiroaie pe obrajii ei de o culoare palidă. Mă duc din nou lângă ea și o iau în brațe, ajutându-o să se ridice de pe jos. Mai mult se sprijină de mine că să se poată stabiliza pe propriile picioare. Nu aud clar din tot ce spune mama sa, fiindcă se pare că plânge la fel ca ea. Se mai aude o voce pe fundal, care probabil este a lui Eloise. Nu merită niciuna să li se întâmple asta, să se simtă în halul ăsta. De ce tatăl ei a trebuit să facă o nenorocire atât de mare? E un adult, se poate descurca cu propriile probleme. Mă doare sufletul când o văd cât de suferă, când văd că inima ei se fărâmă în bucățele mici și dureroase, de fiecare dată când o lacrimă îi pătează obrazul. Nu am mai văzut-o plângând așa niciodată.
– Bine, mamă. Ne vedem mâine! spune ea printre suspine, apoi lasă telefonul de la ureche și închide imediat.
Își întoarce privirea, iar ochii ei sticloși se uită la mine înlăcrimați. Buzele îi tremură, mișcându-se frenetic. Genele ei negre sunt umede, iar obrajii săi sunt îmbujorați. Sfioasă, își duce mâinile, astfel încât îmi înconjoară gâtul, apoi își așează fruntea pe umărul meu stâng, lăsând alte câteva suspine să-i scape. Îi mângâi părul moale, apoi îi sărut tâmpla. Nu merită să i se întâmple asta. Nimeni nu merită să i se întâmple asta.
– Nu vrea să par vulnerabilă în preajma ta...
Abia că șoptește, iar eu mă mișc brusc la auzul vorbelor sale. Îi apuc fața în palmele mele, apoi mă uit în ochii ei.
– Cum poți să spui asta? Scarlett, îți imaginezi că noi ne vom căsători, nu? Adică asta înseamnă că nu sunt un oarecare. Voi fi sprijinul tău, ajutorul tău, iubitul tău, adevărul tău, jumătatea ta de inimă, partenerul tău de viață. O să te văd prin toate stările prin care treci. Și tu la fel pe mine. Nu trebuie să te ascunzi de mine, orice ar fi. Voi lupta pentru tine, mereu o voi face, până când inima mea se va opri. Voi sta lângă tine. O s-o ducem la capăt împreună, cum fac cuplurile. Sunt ca o umbră fără tine, iar tu ești lumina care mă aduce la suprafață, Scarlett. O sa te aștept mereu să vi acasă, până la ultima mea suflare. Niciodată nu voi renunța la tine, chiar dacă o să spui că relația asta nu o să meargă. Fiindcă te iubesc, Scarlett!
În sfârșit mi-am spus oful și am tras aer în piept. Ea e blocată pe cuvintele, care mi-au ieșit din inimă. Așteptam să-i spun asta de mult timp, iar acum aștept cu nerăbdare să-i văd reacția. Dar a rămas încremenită, studiindu-mi frazele. A început să clipească des, parcă a ieșit dintr-o transă. Mâinile sale mi-au cuprins fața, apoi buzele ei trandafirii s-au lipit de ale mele, frământându-le cu grijă și teamă. Asta mi-a adus aminte de primul nostru sărut. Mi-am închis ochii și mi-am imaginat momentul. Zici că a trecut o veșnicie. Îmi e dor să o văd plimbându-se cu motocicleta ei, cum era așa de fericită când ne revedeam la curse, cum șarmul ei dădea pe afară, și-și flutura părul blond prin fața mea doar ca să mă incite. Zici că totul a fost un vis. Un vis frumos, dar pe de-o parte aproape ireal. Acum eu mă ocup în mare parte de firma tatălui meu, urmează să am parte de unul dintre cele mai importante evenimente din viața mea, apoi surprizele vieții urmează să vină pe neașteptate. Scarlett a decis că nu vrea să mai stea singură acasă și să mă aștepte pe mine când vin de fiecare dată stresat de la muncă și mi-a spus că vrea să se angajeze undeva aproape de viitoarea noastră casă. Bineînțeles că am decis împreună cu familia să ne mutăm imediat după nuntă, fiindcă vrem un loc numai al nostru, și au fost de acord, numai cu excepția să îmi deschid propria afacere acolo. O să-mi fie greu, dar voi munci din răsputeri ca să ajung unde e tata acum. Sunt scos din gândurile mele când buzele lui Scarlett se dezlipesc de ale mele, apoi îi simt respirația pe gâtul meu. Mă aplec spre al ei și plasez un sărut umed pe linia pulsului, apoi o apuc de talie și o trag mai aproape de mine, într-o îmbrățișare.
– Te iubesc, pricepi, nu? îi șoptesc în ureche, iar ea oftează.
– Și eu te iubesc mai mult decât orice, dar câteodată mă simt atât de nașpa să stau în preajma altcuiva și să plâng, chiar și în a ta. Să văd cum îmi porți grija și cum suferi doar pentru simplul fapt că stai și te uiți la mine cum mă sprag în mii de bucățele.
– Asta înseamnă să îți arăți adevărata 'tu'. Asta înseamnă să îți lași sentimentele să iasă la iveală. Să le lași pentru mine, fiindcă știi că mereu voi fi alături de tine, orice ți s-ar întâmpla și orice ai pății! îi spun, apoi îi șterg lacrimă care încearcă să se depună pe obrazul ei. Doamne, urăsc să te văd plângând, mai mult ca orice pe fața pământului! spun, iar ea îmi zâmbește timid în colțul gurii.
Buzele ei se mai lipesc o dată de ale mele, apoi o trag într-o ultimă îmbrățișare. Știu că nu i-am îmbunat ziua cu nimic din ce i-am spus, dar încerc să fiu puternic și pentru ea, dar și pentru mine.
❤️
Sunt cea mai rea scriitoare! Presupun că sunteți atât de supărați pe mine încât nu vreți să îmi auziți scuza. Doar încerc să vă spun că am fost atât de ocupată în ultimele săptămâni, încât nu am avut timp de mine. Știu că am mai intrat pe Wattpad, v-am mai răspuns și la comentarii și am și votat câteva cărți. Intram doar ca să mai citesc, fiindcă aveam nevoie să mă liniștesc. Mintea mea era secată de idei, pur și simplu că să mai scriu vreun capitol. Vreau să vă anunț, în schimb, că am pe ciornă pregătită o altă carte. Habar nu am când o să fie postată, dar eu sper să vă placă exact cum îmi place și mie. ❤️
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
