LANDON | 2

3. "Tabăra"

      - Ești bine?

  Și-a ridicat privirea spre mine, apoi s-a ridicat în picioare și a luat o postură foarte dreaptă.

    - Nu te privește! mă privește în ochi adânc, apoi își ridică motocicleta și pleacă în viteză, aproape călcându-mă pe picioare când a trecut pe lângă mine.

     Am ridicat o sprânceană și doar m-am uitat la înțepata care o ia la goană pe pista mea. Are prea mare viteza. Cum o poate stăpâni?

     - Bro, ce e-...

    Se uită și Jonah  în aceeași direcție ca a mea și probabil o zărește, fiindcă se întoarce cu un zâmbet până la urechi.

   - Pisicuța ți-a făcut ochi dulci, huh?

   - Nu e treaba ta, Jonah! spun supărat, apoi plec de lângă el habar nu am unde.

       I-am oferit ajutor aiurea. Cum ar reacționa cineva, mai ales în cazul unui băiat, să vadă o fată care se prăbușește la pământ și plânge în hohote? Eh, uite. Eu nu am putut să o las.

      Nervii mei cresc. Îmi vine să dau cu pumnul în ceva fiindcă nu m-a lăsat să o ajut. Vreau să urc în mașină, să merg după ea și să o întreb ce i s-a întâmplat, cu toate că nu o cunosc, dar nu sunt genul de băiat căruia să nu-i pese de nimeni și nimic. Câteodată mă întreb de ce mama și tata m-au crescut atât de bine.

    - Bro, nu crezi că ar trebui să te calmezi un pic? Erai pe cale să te lovești de mașina mea! spune Dan.

   - Și? Vezi-ți de mozoleala ta cu Laura și nu mă mai bate pe mine la cap cu toate aiurelile tale.

    - Ești supărat din cauza unei îngâmfate? Pur și simplu nu ți-a dat atenție. Crede că ești ca toți ceilalți. Landon eu cred-...

     Este întrerupt de mâna mea care-l strânge de gât.

   - Nu-mi. pasă. de. ce. crezi. tu! vorbesc rar și răspicat ca să înțeleagă și să nu mă mai enerveze.

    El dă din cap afirmativ, apoi mă uit la Laura care îl ține foarte strâns de mână pe Dan, apoi mă uit din nou la mâna mea pe gâtul lui Dan. Ce naiba? Am ajuns să-mi strâng prietenul de gât pentru un "nas pe sus"?

      - Eu...scuze!

     - Du-te dracu' Landon! vorbește mai încet și își freacă zona roșie a gâtului său după ce îl eliberez.

     Îmi scutur capul, apoi scot cheile din buzunarul blugilor și merg spre mașină. O descui, apoi intru rapid pe scaunul șoferului, palmele mele făcând contact cu volanul negru de piele al mașinii mele. O iau din loc cu mare viteză, lăsând praf în urma mea.

    Fițe de regină. Doar am vrut să o ajut.

  

     - Cum adică te-a respins? mă întreabă Sophia mai mult țipând în difuzorul telefonului.

    - Pur și simplu. Am încercat să o ajut prin a-i pune simpla întrebare: Ești bine?, iar ea mi-a răspuns că nu e treaba mea.

   - Probabil nu era treaba ta. Landon, câteodată fetele sunt grele de cap sau chiar au fițe, exact cum ai zis tu, dar dacă ea plângea, nu prea dădea impresia de prințesa lui tăticu', nu?

   - Ai dreptate!

   - Mereu am dreptate, Landon. DA! VIN ACUM! strigă în difuzor. Mă cheamă mama la masă. Sper să ajungi în siguranță acasă!