LANDON | 2

51. "Casă dulce casă"

       - Nu, nu și nu! Ți-am mai spus că nu e acasă, Jack! Știu că ai nevoie de el, dar nu e acasă! vocea tatei răsună tare și răspicat dincolo de ușa de la intrare.

        Bat la ușă, apoi o trag pe Scarlett mai aproape de mine.

        - Stai un minut, Jack! Știi ce, te sun eu mai încolo! astea sunt ultimele cuvinte, înainte ca tata să ne deschidă ușa.

         Ochii lui se măresc instant, din cauza faptului că nu se aștepta să ne vadă astăzi acasă.

      - Ce căutați voi doi aici și acum? râde, apoi vine spre noi și ne ia în brațe pe rând.

       - Crezi că puteam să ratăm ziua de naștere a celui mai minunat tată? spun, apoi mă uit la el zâmbindu-i larg.

     Zâmbește și mai larg, apoi ne lasă să intrăm.

      - Mirryam! Vino să vezi cine a venit! strigă el fericit.

       - Scumpule, jur că dacă îl mai găsesc o singură dată pe Jack-...Copii! Nu pot să cred! Ce căutați aici? mama coboară rapid scările și se apropie de noi, luându-ne la rândul ei în brațe.

      - Am venit mai devreme ca să-i facem o surpriză domnului Wilson! de data asta Scarlett vorbește, iar ochii tatei lucesc, dar ai mamei nu se compară.

       - Deci am auzit bine, sau lipitoarea s-a întors acasă? vocea Kairei se aude de sus, iar acum pot să recunosc că mi-a fost foarte dor să îmi răsune în urechi. Landon! Scarlett! coboară și ea scările, apoi ne ia în brațe.

       - Hei, blondi! spune Scarlett ținând-o strâns într-o îmbrățișare lungă. Mi-ai lipsit!

       - Și tu mie! Am crezut că nu vă mai întoarceți odată! râde Kaira, urmată de chicotelile părinților mei.

       - Presupun că vă e foame după un drum atât de lung! vocea mamei se aude din nou, iar tocmai acum am realizat că a plecat de lângă noi.

Toată lumea pleacă în sufragerie, apoi ne așezăm la masă. Scarlett se duce politicos și o ajută pe mama, în timp ce Kaira aranjează tacâmurile pe masă.

- Și cum a decurs vacanța voastră? întreabă tata, imediat ce Kaira li se alătură celor două vorbărețe.

- Dacă mă crezi...aș putea spune perfect. Nu ne-a lipsit nimic. Era așa fericită. Parcă mai fericită ca niciodată. Și sincer, aș face orice să o văd fericită! spun pierdut în gânduri, în timp ce mă uit la fiecare mișcare pe care o face.

- Of, îmi aduc aminte când eu și mama ta eram la fel de nedespărțiți ca și voi. Mai întâi accidentul, pierderea memoriei pe termen scurt, mutarea, contractul tatei...am trecut prin foarte multe împreună, dar uite-ne acum, împreună, în aceeași casă, în timp ce eu îi povestesc băiatului meu despre viața mea și a ei, iar ea se amuză cu nora și fiica sa.

Mă uit zâmbind spre tata. Niciodată nu l-am auzit vorbindu-mi despre el și mama. Niciodată. Poate că durerea din trecut îl face să nu spună nimic.
Îmi îndrept privirea spre ea, iar acum o prind cum se uita la mine.

*FLASHBACK*

- Nu vezi că se uită la tine? Ești așa un idiot că nu acționezi. Dacă eram în locul tău, mă duceam la ea, o apucam de talie și o sărutam. Asta așteaptă, chiar dacă face pe dura. Pe dinăutru e, pur și simplu, neajutorată! spune Daniel în timp ce-și șterge motocicleta.

- Probabil că asta o aștepta, dar și eu aștept momentul potrivit ca să acționez.

- Tu aștepți ca ea să-ți deschidă fermoarul blugilor și să te oblige să faci sex cu ea. Îți spun eu! râde de mine, iar eu mă dau mai aproape de el și îi dau un pumn în umăr.