LANDON | 2

2. "Înțepata"

    - Haide, bro! Te așteptăm aici de aproape o oră. Unde naiba ai fost? mă întreabă Nick și mă zgâlțâie de umeri.

    - Am avut ceva de rezolvat! dau simplu din umeri. Nimic din care să vă îngrijorați! dau ochii peste cap, iar Zach și Jack se apropie de noi.

     De ce toată lumea e îmbrăcată în robele alea plictisitoare de absolvire. Sunt singurul care nu are așa ceva.

    - Ceremoniile astea nu-ți sunt cele mai bune prietene, huh? îmi pune mâna pe umărul drept profesoara mea de biologie, iar eu zâmbesc.

    - Nu prea...nu am știut că trebuie să purtăm așa ceva. Măcar mi-am luat ceva decent pe mine!

   - Decent? Ai blugii rupți, Landon! spune, iar eu mă abțin din răsputeri să nu dau ochii peste cap.

     E a treia persoană care îmi atrage atenția, ea, Kaira și mama, când a observat în sfârșit cu ce eram îmbrăcat atunci când am plecat de acasă. Nu e vina mea fiindcă după absolvire o să plec direct pe pistă.

    - Scuzați-mă pentru îmbrăcămintea "neadecvată", dar am ceva de rezolvat după absolvire.

    - Ha-ha, Landon! Bună glumă! Poți spune direct că ai luat ce ți-a apărut în față! râde încet, gropițele ei adâncindu-se, iar părul ei ca focul este bătut ușor de vântul care de-abia adie.

    Vara e deja resimțită în aer. Bineînțeles că în San Francisco e mereu cald, doar că vara e foarte cald.

    - Și asta! răspund mai mult șoptit, dar femeia de lângă mine râde în semn că a auzit ce am bolborosit.

   - Știam, puștiul! Vacanță de vară plăcută! mă bate pe umăr, apoi o pierd cu vederea prin mulțimea imensă.

      O să fie o vară ca toate altele. Plină de curse, petreceri, și prostii de tot felul. Mașina părinților mei intră în parcare, tata intrând în lotul de lângă mașina mea. Perfect. Îmi doream să fie aici și să mă susțină, dar pe de o parte, știam că voi lua diploma și voi pleca. Doar nu stăteam să fiu aplaudat de zecile de persoane care se află aici sau măcar să spun vreun discurs cât casa. Nu-mi plac chestiile de genu'.

    - Don! o voce subțire se aude din spatele meu.

    Mă întorc ca să văd chipul persoanei care mă strigă, imediat zărind fața unei persoane foarte importante în viața mea — Laura.

     - Hei, Lu! zâmbesc primitor către ea, iar fata al cărei chip nu îl voi uita niciodată sare în brațele mele.

     - Bună, Landon! mă salută încă strângându-mă la pieptul ei.

      Se ridică entuziasmată cu capul de pe pieptul meu, apoi începe să sară în sus.

    - Ce e? o întreb amuzat și încă surprins de reacția ei.

   - Pistă scrie pe noi! ridică mâna stângă în sus ca o supereroină.

      Dau din cap afirmativ. Mă bucur că nu-s singurul care sunt îmbrăcat la fel de rebel. Ea are un tricou negru rupt franjuri la margini și o pereche de pantaloni scurți de aceeași culoare.

   - Exact, Lu! îi zâmbesc, fiindcă fata asta mă face să zâmbesc din orice.

       Sare din nou. Fata asta e fericită de fiecare dată când mă vede și mă face și pe mine să zâmbesc de fiecare dată. Cum e posibil? Este îmbrăcată total în negru, de fiecare dată când ne întâlnim, camera ei e pe tema negru, dar în schimb, ea radiază de fericire de fiecare dată când ne întâlnim.