LANDON | 2

50. "Paris"

- Da, mamă, suntem bine! îi spune ea, iar eu doar mă așez mai bine în fotoliu, în timp ce ea se așează mai bine în brațele mele.

"Ești sigură că vă ajung toți banii? Hotelul ăla e destul de scump." Aud ce îi spune, așa că mă încrunt. Dacă nu aveam destui bani, nu îmi permiteam să vin aici.

- Da! Totul e în regulă. Suntem bine. Acum poți să termini din a mă presa, te rog? spune Scarlett ușor enervată, iar eu decât mă uit la cămașa largă și transparentă de pe corpul ei.

"Bine. O să termin. Dar nu uita, dacă se întâmplă ceva mă suni, ori pe mine, ori pe tatăl tău. Ești plecată în Paris, de atâta timp și nu pot să nu mă îngrijorez."

- Te cred, dar trebuie să ai încredere în mine când spun că totul e perfect în momentul de față. Te voi suna mai târziu, acum ne grăbim! o minte ea pe mama sa, iar eu rânjesc mândru de ce am creat.

"Bine, scumpo! Aveți grijă."

- Mereu avem! iar cu asta se încheie apelul, în sfârșit uitându-se la mine cu o față de "ce vrei de la mine".

- Ce? decid să vorbesc, iar ochii ei se măresc.

- De ce te uiți așa la mine? Sau mai bine spus, de ce te uiți așa la sânii mei?

- Nu am voie să-mi privesc comoara? mă uit la ea, sprâncenele ei se ridică, iar tocmai acum realizez ce am spus. Mă refeream la tine, că tu ești comoara mea. Ele sunt globurile mele de aur, ce fac parte din comoară! îi fac cu ochiul, dar se pare că am înrăutățit situația. A sunat greșit, nu? întreb, iar ea dă ochii peste cap și se ridică de pe mine.

O privesc cum pleacă spre blatul alb și strălucitor din mica bucătărie. Apucă sticla de vin, apoi paharul în care a mai fost, și toarnă lichidul sângeriu. Buzele ei pline se așează pe marginea paharului și soarbe din el, băutura. Decid să mă ridic și eu de pe fotoliu și plec spre ea. Iau și celălalt pahar, apoi torn vinul și beau din el.

- Nu știu de ce îmi place atât de tare vinul ăsta. Ai avut dreptate în privința lui.

- Știu. Mereu am dreptate! îi zâmbesc, iar ea face la fel.

Se apropie de mine, apoi își așează o mână pe abdomenul meu și începe să traseze cerculețe cu unghiile. Ochii săi albaștri se uită în ai mei lung, apoi se ridică pe vârfuri și își unește buzele de ale mele. Îmi așez mâinile pe talia ei, apoi o trag mai aproape de mine, adâncind sărutul.

- Ce am făcut eu ca să te merit? îi spun, punându-mi ambele palme pe obrajii ei.

Ochii săi lucioși îmi privesc fața, apoi își unește buzele din nou de ale mele, scurt.

- Azi ce facem? își așează mâinile în jurul gâtului meu și mă privește cu o privire de copil mic. Suntem de 4 zile aici și nu am vizitat încă nimic. Ne-am plimbat prin hotel de colo-colo și cam atât.

- Și am făcut și dragoste, nu uita! îi zâmbesc, iar ea îmi dă din nou privirea aia, ca și cum "serios?". Scuze, replicile mele de agățat se pare că nu merg azi!

- Zi odată! râde scurt, iar eu fac la fel.

- Păi cam ce ai vrea să vizitezi? o întreb, iar ea se preface că se gândește, dar știu că nu o face și mă va lăsa pe mine să-i propun ceva. Am putea să vizităm Grădinile Tuileries, Muzeul Orsay, Bulevardul Champs-Elysees, Turnul Eiffel...avem ce. Alege și mergem acolo cât ai clipi. Poate și mâncăm ceva mai pe seară.