Așa tată, așa fiu.
Un rebel în floarea vârstei, ce învârte fetele pe degete. Petrecerile sunt nelipsite, iar mașinile rapide dețin o parte din inima lui.
Ca orice amator în iubire, s-a lăsat păcălit de prima fată care i-a ieșit în cale...
Este ora 02:34. Landon doarme profund, în timp ce mă strânge în brațe cum o face de obicei. Aș vrea să mă duc la baie ca să pot face testele de sarcină, dar pur și simplu sunt blocată ca într-o capcană. Am două variante: ori mă foiesc și încerc să mă ridic din pat, ori îl trezesc și îi spun că am nevoie la baie și că nu pot din cauza lui. A doua pare stupidă, dar dacă fac cum am zis prima dată, mă va întreba unde mă duc și nu sunt bună la mințit. A doua e mai bună.
- Iubitule? îl zgâlțâi ușor, dar nici măcar nu se clintește. - Landon! spun puțin mai tare, dar nici acum nu mă aude.
Decid să îmi ridic capul mai sus și să îl sărut. Cum se face că mi-a răspuns la sărut, dar atunci când l-am strigat, nu? Se uită la mine ciudat, apoi își coboară corpul încât să fie cât mai aproape de gâtul meu, și să se așeze cu nasul în scobitura gâtului meu, apoi să îmi apuce talia mai bine.
- Pentru ce a fost aia? murmură somnoros, dar îi pot simți rânjetul pe pielea gâtului meu.
- Nu pot să dorm! îl mint, iar el oftează adânc și se ridică, în așa cel încât să se poată uita în ochii mei, chiar dacă camera e întunecată, dar nu e beznă.
- De ce? își așează o mână pe obrazul meu, apoi mă trage mai aproape de el, iar eu mă așez cu capul pe pieptul său.
- Habar nu am, spun și studiez camera. Poate pentru că în camera asta s-au întâmplat prea multe lucruri...
El chicotește, apoi se ridică și aprinde lampa, sprijinindu-se în coate, iar eu mă poziționez cu picioarele încrucișate, în stil turcesc si ma uit la el. Își încrucișează degetele cu ale mele, apoi se uită în ochii mei. Se ridică și se așează în aceeași poziție ca a mea.
- Realizezi că acum suntem căsătoriți, nu? Am jurat că îți voi fi alături la bine și la greu, la sănătate și la boală, în armonie sau furtună! Știu că ni s-au multe lucruri nefericite în trecut, din cauza mai multor fapte prostești, geloziei, chestia cu tatăl tău, și mult mai multe, dar asta nu înseamnă că trecutul se va mai repeta. Nu cât trăiesc eu!
Îmi studiează fața, încrucișându-și și degetele de la cealaltă mână cu ale mele.
- Te iubesc, Scarlett! Te iubesc din tot sufletul, chiar dacă nu îți spun asta în fiecare zi sau dacă uneori nu ți-o arăt, așa cu ți-ai dori. Ești motivul meu preferat pentru care trăiesc. Ești lumea din care nu aș vrea să mai ies niciodată! Ești tot ce mă înconjoară! Ești iubirea vieții mele!
E atât de serios, de duios, de dulce, de calm, de pur, atât de perfect când îmi vorbește din inimă, iar asta mă face să mă îndrăgostesc de el și mai tare, pe zi ce trece. Își duce degetele mari pe ambii mei obraji, alungându-mi lacrimile care mi se preling pe ei.
- Trebuie să-ți spun ceva! Dar nu sunt sigură 100% că este adevărat.
- Nu contează dacă e adevărat sau nu, dar nu vreau să mai ascundem nimic unul de altul!
- Voiam să îți fac o surpriză mâine, dar se pare că momentul potrivit a fost acum. Landon...cred că sunt însărcinată...
Îi ia câteva secunde să proceseze ce i-am zis, iar în astea câteva secunde m-au trecut cele mai negre gânduri ale mele.
- Glumești? Jur, dacă este o glumă-...
- Nu, iubitule! Nu este o glumă! Nu te-am sărutat fiindcă nu puteam să dorm, ci pentru că voiam să mă duc la baie să fac niște teste de sarcină, iar atunci voi fi 100% sigură că-...
Nu mai apuc să spun nimic, fiindcă mâinile sale mari îmi înconjoară corpul și mă ridică deasupra lui. Mă sărută atât de apăsat, apoi mă strânge mai tare la pieptul său. Stăm așa minute bune, apoi când decid în sfârșit să îi dau drumul din îmbrățișare ca să pot face testele, obrajii săi sunt pătați de lacrimi de fericire, iar ochii săi lucesc. Inima mea se înmoaie, iar atunci alte lacrimi îmi cad și mie. Îl mai sărut o dată, de data asta cu mai multă dragoste, și îl strâng la pieptul meu.
- Urmează momentul adevărului! Trebuie să mă duc să le fac. Cu toate că doamna Wilson m-a asigurat că sunt însărcinată! îi zâmbesc, iar ochii săi plini de lacrimi se măresc.
- Și mama știa, iar eu nu?
- Urma să-ți spun mâine, dar repet, momentul potrivit a fost adineauri. Trebuie să mă duc să le fac.
- Da! Bineînțeles! De unde le-ai luat? mă întreabă, imediat după ce mi-a sărutat fruntea și m-a ajutat să cobor.
- Am rugat-o pe Nefera să-mi ia.
- Oh, ok! Fugi! spune fericit și în același timp entuziasmat.
Iau cele două cutii din geanta cu care am fost în oraș, apoi intru în baie rapid. După ce am terminat procedura, am pus capacele celor două teste și le-am lăsat pe marginea chiuvetei. Am deschis ușa, apoi Landon a intrat imediat. Am așteptat împreună, iar eu nu aveam stare, așa că am început să mă plimb de colo-colo prin cameră, în timp ce Landon mă asigura că totul va fi bine și că voi fi o mamă bună și că voi avea grijă de el sau ea. După câteva minute, decid să mă uit. Iau unul dintre ele, fiindcă ambele erau întoarse cu răspunsul în jos, apoi mă așez pe marginea patului, iar Landon stă aplecat în fața mea. Strâng testul atât de tare în palmă și cred că nici la nunta noastră nu am avut așa mari emoții. Momentul adevărului...am întors testul cu ochii închiși, apoi când i-am deschis și am văzut rezultatul pozitiv, inima mea pur și simplu s-a oprit. Îl verific și pe al doilea, și de asemenea, acesta are același rezultat.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
- Ce înseamnă asta? Ești însărcinată? Ceva crește în tine? îmi studiează toată fața, iar eu dau din cap bucuroasă și mă arunc în brațele sale, făcându-l să se dezechilibreze și să ne prăbușim pe podea.
- Cred că asta e cea mai fericită zi din viața mea! Îți jur că m-ai făcut cel mai fericit bărbat din toată lumea asta! mă sărută lung și apăsat.
Ușa de la cameră se deschide, iar pe ea intră domnul și doamna Wilson somnoroși, dar terifiați de imaginea din fața lor. Ne ridicăm încă râzând. Doamna Wilson se uită la obiectul din mâna mea, apoi pune piesele la loc și începe să zâmbească și să vină spre noi fericită, luându-ne pe ambii în brațe.
- Ce se întâmplă aici? domnul Wilson se uită confuz la noi, iar doamna Wilson se întoarce cu fața spre el.
- O să fim bunici! îi spune cu lacrimi în ochi și cu vocea tremurândă, iar fața domnului Wilson se schimbă radical într-una veselă și călduroasă.
Nu cred că l-am văzut așa vesel niciodată.
- Felicitări, copii! spune el, în timp ce avem o îmbrățișare de grup.
