LANDON | 2

41. "Răzbunare, dar nu prea"

        A naibii lumină! Mereu ea e motivul prostesc, pentru care mă trezesc, și apelul de la tata de acum.
        Iau telefonul de pe masă și răspund ca să nu o trezesc pe Scarlett. Mă ridic din pat și mă duc spre dulap, apoi iau o pereche de boxeri, în timp ce tata îmi explică în ce fel de afacere s-a mai băgat.

        - Să îl ajut pe unchiul Dylan să își aducă mașinile de la aeroport? întreb în șoaptă.

        - Da, Landon! La ora 14:00 să fi acolo! Dacă mai ai pe cineva prin preajmă, ar fi bine să îl aduci!

         Sau mai bine zis: "să o aduc".

         Mă întorc să verific dacă s-a trezit, dar doarme ca un înger.
        
        - OK! Poți conta pe mine! Îți voi aduce cel mai profesionist șofer din istorie! îi spun rânjind, iar el râde încet.

        - Bine! Vorbim mai încolo că mama ta doarme și nu ar trebui să o trezesc așa de dimineață! Știi cum face! râde el, iar eu fac la fel, dar mai încet.

         Închid telefonul, apoi mă bag încet în pat lângă ea. Corpul său e pe jumătate dezvelit, iar eu salivez doar când o văd. Mă apropii din ce în ce mai tare de ea, apoi o iau în brațe, strângându-i talia. Se foiește de câteva ori, apoi se întoarce cu fața la mine zâmbind și oftând în același timp.
         Îi mușc umărul încet, iar ea chicotește și se bagă cu fața în scobitura gâtului meu. Îmi plimb mâna pe spatele ei, trasând linii cu degetul. Își presează sânii de pieptul meu, iar eu o strâng mai tare în brațe.
        
       - De ce ți-ai pus boxerii pe tine? mă întreabă, iar eu zâmbesc șiret.

       - Nu voiai să o fac? o întreb, știind deja răspunsul.

          Dă din cap negativ, iar eu îi sărut părul.

       - Așa de dimineață ai chef tu de prostii? Ai idee cât e ceasul? o întreb.

       - Prea multe întrebări! se plânge, apoi îmi mușcă pielea de pe gât.

          Să ghicesc că prima întrebare are răspuns afirmativ.
          Îi împing umărul ușor, apoi mă urc deasupra ei. Plasez săruturi umede pe gât, iar degetele ei se strecoară prin părul meu. Cobor în jos, spre abdomen, iar ea deja începe să își ia rolul în serios. Cobor mai jos de buric, iar ea trage aer printre dinți, dar mă opresc la momentul culminant, lăsând-o în suspans.

      - Ce faci? mă întreabă, iar eu rânjesc în timp ce mă ridic din pat.

      - Mă duc să mă îmbrac! dau din umeri simplu.

       - Landon? mă întreabă, iar eu mă întorc cu fața la ea serios, încercând să-mi ascund urma de amuzament.

       - Da, Scarlett?

        Ea pune o față de milog, dar încerc să nu par afectat și mă întorc.

      - Pe bune? Mă lași așa neajutorată?

        Dau din cap afirmativ zâmbind, apoi caut un tricou și o pereche de pantaloni în dulap.

       - Bine! Ai căutat-o cu lumânarea! se ridică din pat goală, apoi vine spre dulap.

       Deschide partea ei de dulap, apoi își ia un tricou negru, cum mi-am luat eu și o pereche de pantaloni gri, foarte scurți. Din dulapul cu lenjerie își ia o pereche de chiloți făcuți din bucăți de material, pe care nici măcar nu am știut că îi are până acum.
         Se duce spre pat, la fel cum fac și eu, apoi se îmbracă cu tricoul, fără sutien, își ia franjurile alea pe ea, care îi scoat la vedere fundul perfect, apoi pantalonii.
         Mă îmbrac și eu cu pantalonii și tricoul, apoi fără să-i mai zic ceva, ies din cameră și fug spre bucătărie să fac micul-dejun.
          Dacă ăsta e modul ei de răzbunare, după ce se termină tot, voi face atâtea păcate, încât voi ajunge în Iad mai repede decât cred.

           Scot tigaia din dulap, apoi câteva ouă din frigider și niște ardei verzi și roșii. Încep să toc ardeii mărunt, apoi bat ouăle într-un bol și pun bucățile de ardei, apoi totul în tigaie. Mă uit dacă avem fructe prin frigider, ca să fac un suc natural. Găsesc două portocale, așa că le storc și torn în pahare băutura.
          Scarlett intră pe ușă, iar eu mă uit la ea până când se așează pe scaun și începe să se uite pe telefon. Nu am scos niciun cuvânt, apoi m-am întors la treaba mea. Am scos farfurii și furculițe, apoi am pregătit mâncarea și am pus totul pe masă. Mi-a aruncat un zâmbet mic, apoi a lăsat telefonul.
          Se apucă de mâncat, iar pe mine mă apucă zâmbitul.

           - Ce? mă întreabă cu o sprânceană ridicată.

           - Nimic! spun, apoi devin serios și încep să mâncat.

           Doar mi-am imaginat fața ei, când am refuzat-o mai devreme.

            - Landon, spune-mi ce e atât de amuzant! spune serioasă, iar eu mă uit la ea în sfârșit.

          E atât de iritată, nervoasă și atât de agitată. Asta se întâmplă când refuzi o fată să se culce cu tine. Cred că hormonii i s-au urcat la cap.

            - Mă vrei atât de tare, încât nu știi cum să faci față! îi zâmbesc lăsând-o mască, apoi iau o ultimă înghițitură din omletă și mă ridic de la masă.

           Ea îmi urmărește mișcările și știu că nu-i convine că i-am întors spatele. Îmi pun furculița și farfuria în chiuvetă, apoi ies din bucătărie fără să mai scot un cuvânt, în timp ce ea clocotește. Nu numai ea poate juca jocuri dintr-astea.
          Intru în sufragerie și mă arunc pe canapea, apoi dau drumul la televizor. Ea iese din bucătărie în scurt timp, apoi vine spre mine. Se așează la capătul opus al canapelei, și își așează picioarele unul peste altul. Mă uit la ea cum fierbe, dar oftez și nu cedez.
           Își întoarce capul spre mine, apoi oftează și ea, iar într-o fracțiune de secundă e lângă mine. Se suie în brațele mele, apoi mâinile mele se așează pe fundul ei.

          - Nu poți să reziști, nu? Asta ți se pare răzbunare? Mie nu! spun, iar ea se apropie mai mult de mine.

          - Oh, mai taci, gură mare! spune ea zâmbind.

          - Îți place! spun, iar ea se înroșește puțin în obraji.

          - Nu mai încercăm aia niciodată! Modul clasic e mai bun! spune, iar eu râd, apoi își lipește buzele de ale mele.

           - Oricum, astăzi avem o misiune! îi spun, iar ea se oprește, uitându-se ciudat la mine. Mergem să aducem cele mai scumpe mașini din lume de la aeroportul unchiului Dylan.

            Ochii ei se măresc, apoi începe să-i placă ideea.

           - Cred că-l voi suna și pe Mayson să mă ajute, apoi gașca. La ora 14 trebuie să fim acolo.

           Ea dă din cap afirmativ.

           - Acum cât este ceasul? întreabă, iar eu mă uit la telefonul ei de pe masă.

            - 09:31. Încă am timp să te tăvălesc puțin! spun, apoi o întind pe canapea și încep să o dezbrac.

          
  Scuzați întârzierea! M-am bucurat și eu de ultimele zile de vară cât de mult posibil! ❤️