a douăzeci şi şasea scrisoare

6K 356 62
                                    

Nici după cinci minute de când am aruncat scrisoarea părinţii noştri au intrat în cameră alături de Justin, Louis şi Hanna. Ea avea nişte lacrimi de crocodil la ochi de parcă acum a părăsito iubitul ei al douăzecilea.

-Eleanor, vreau să ştiu de ce ai bătut-o pe Hanna, se răsteşte tata la mine.

-Ea a sărit la mine, eu nu i-am făcut nimic, iar Louis spre surprinderea mea îmi lua mie apărarea şi spunea că Hanna a început, dar este adevărat, ea a început toată bătaia.

După ce am discutat tot, Justin a venit la mine şi m-a sărutat. Am văzut tot timpul că are ceva la spate, dar nu m-am derenjat să-l întreb ce este. Acum eram şi mai nervoasă,dar cu ajutorul unui singur sărut totul a devenit mai roz. Nu pot să cred cât de prefăcută poate să fie fiinţa asta. Zici că am bătut-o de ia dat sângele pe nas. Nici un copil de şase ani nu mai plânge cum plângea ea, duh, prefăcuta.

-Eşti bine El' ? mă întreabă Justin după ce am rupt sărutul. Louis cu Hanna încă mai erau în cameră,dar nu-mi păsa, am spus ceea ce am gândit.

-Sunt bine, doar că m-a enervat, mereu mă enervează persoanele false. Chit că m-au auzit sau nu, mie nu-mi pasă, atâta timp cât am spus-o m-am descărcat puţin de nervii creaţi.

-Am ceva pentru tine, spune el şi îmi zâmbeşte cu gura până la urechi. Puteam să jur că are ceva la spate, la ţinut tot timpul acolo. Mi-a dat o cutiuţă roz în formă de pătrat pe care era o fundiţă albă. Când am desfăcut-o înăuntru stătea frumos aşezată o brăţară cu citatul "True love last forever" . Când am văzut-o mi-am acoperi gura cu mâna deoarece lacrimile începeau să curgă. M-a luat în braţe văzând că m-am emoţionat şi mi-am dat drumul la plâns. Este un cadou nemaipomenit, nu mă aşteptam. Atunci am ştiut, am simţit-o cu adevărat, băiatul ăsta mă iubeşte cu adevărat...

-Te iubesc Jus, spun şi mă repede spre buzele lui începând să-l sărut cu poftă.

-Şi eu, spune printre sărut.

După ce mi-a pus brăţara m-am bucurat atât de tare că s-a aşezat perfect pe încheietura mea. Nu-mi imaginam să primesc un asemenea dar, atât mi-a trebuit, un sărut, şi am ştiut că el chiar mă iubeşte, chiar şi-a dezvoltat multe sentimente pentru mine şi atunci am simţit că şi eu încep să îl iubesc, da am spus bine, încep să îl iubesc pe el şi să-l uit pe Louis, să-l las să-şi facă veacul fericit alături de Hanna.

M-am decis să mă duc în baie să fac un duş, dar nu înainte să-i scriu lui Louis răspunsul, nu puteam să rezist fără să-i scriu pur şi simplu.

Pot spune cu mâna pe inima că iubita ta este una dintre mai cele prefăcute persoane pe care le-am văzut. Cum a putut să dea vina pe mine pentru toate astea, cum? În fine, a trecut. N-am să mai fac asta niciodată, decât lui Justin pentru că el este iubitul meu, iar tu eşti fratele meu şi fraţii nu fac aşa ceva, a fost o greşeală pe care o regret. Avem ghinion? Nu prea cred, la mine ghinionul pleacă puţin câte puţin, îl iubesc pe Jus şi te uit pe tine cu uşurelul. Sunt de acord, să uităm de tot şi toate şi să ne comportăm ca nişte fraţi care au venit cu iubiţii în vacanţă deoarece asta suntem.

Am scris-o, iar după duşul fierbinte care m-a relaxat, am ieşit din baie şi i-am făcut semn că i-am pus-o în buzunarul gecii lui de blugi. A dat uşor din cap şi am înţeles că m-a văzut. M-am aşezat în patul meu aşteptându-l pe Justin de la baie.

A venit şi el şi am fost imediat curpinsă de braţele lui în care mă simţeam cea mai protejată fiinţă de pe planetă, dar totuşi, atunci când întorc capul spre el, aş vrea să-i văd chipul lui Louis...

_________

Hei îngeraşii mei! Ce mai faceţi voi?

Cum este povestea până acum, vă place? ♥

All I need is youWhere stories live. Discover now