Stau în pat, gândindu-mă, să plec cu el, să nu plec. Pe de-o parte îmi doresc enorm,pe de alta parte îmi este foarte teamă. În primul rând părinţii, după Justin. Nu vreau să fac din nou o greșeală pe care să o regret de fiecare dată cand mă uit în ochii lui. Nu vreau să îmi dezamăgesc părinţii, mai ales pe ei. Vreau să rămân acea fată bună și silitoare in ochii lor chiar dacă eu nu mai consider ca sunt asa, dupa greșeala pe care am comis-o cu Louis.
Mă ridic din pat așezându-mă fix în dreptul dulapului în care îmi ţin hainele. Să o fac, să nu o fac. O luptă continuă se dă in capul meu. Sunt nedecisă. Mă întorc spre birou.. Nevoia de a scrie mă copleșește.
"Să plec cu tine, să nu plec? Confuzie totală. Am nevoie de puţină libertate, sincer!
Aș avea multe motive pentru care nu aș plecat. În primul rând părinţii ,mai ales mama, chiar nu îmi doresc să o dezamăgesc fugind de nebună de acasă. Ce să fac? Justin, al doilea motiv. Nu vrea să îl ingrijorez și să îi greșesc din nou.
Merg pe risc.. Plecăm!
Dar te rog ceva, nu mă face să regret asta!"
Mi-am deschis dulapul, am scos toate hainele de care aveam nevoie chiar dacă nu știam locația sau cât timp vom sta acolo. Mă surprind pe mine însumi făcând alegerea asta, să plec cu fratele meu vitreg într-o vacanţă surpriză.
De ce fac asta?
Mi-am scos valiza de sub pat, mi-am așezat toate hainele acolo și am ascuns valiza în dulap ca nu cumva să intre mama în cameră și să vadă valiza pregătită.
Am ieșit din cameră îndreptându-mă spre camera lui Louis cu scrisoarea.
-Poftim, spun întinzîndu-i scrisoarea. Daca ai de gând să plecăm în seara asta am bagajul pregătit.
Am citit fericirea după chipul lui..
De ce fac asta?
Am presimtirea că asta va fi ultima scrisoare.
___
O să încep cu mii de scuze pentru că nu am mai postat de aproape 2 luni.
Scuzeeee!
In al doilea rând.. Aici se sfârșesc scrisorile, daar incep citatele..
Nu va spun mai multee, o sa va daţi seama din urmatorul capitol care va venii mult mai repede,promit!
Va iubesc ingerasi!❤
