Imediat după ce-a plecat menajera am respirat adânc şi am închis uşa cu cheia de data asta, dacă era Justin sau Hanna? Ei nu băteau la uşă, adică la naiba cum să baţi la uşa propriei tale camere?
-Am avut noroc, dar acum de ce ai închis uşa cu cheia, ai gânduri rele? îmi spune Louis intinzându-se pe pat începând să râdă. M-am uitat la el şi am făcut ceea ce mi-a spus instinctul, am sărit la propriu pe el sărutându-l.
-Scuze, gata, nu voiam să fac asta, spun şi mă ridic de pe el. Louis se uita la mine dezamăgit. Ce? l-am întrebat înghiţind în sec, nu ştiu ce m-a apucat pur şi simplu am simţit nevoia să fac asta.
-Îmi pare bine c-ai făcut-o.
-Nu a fost bine.
-A fost chiar foarte bine.
-Gata Louis, spun şi mă duc să descui uşa. Acum poate intra cine vrea, nu se întâmplă nimic în camera asta, doar doi fraţi fericiţi.
-Hai să mergem la pişcina interioară, spune Louis.
-Nu vreau, du-te, nu am chef de absolut nimic, bine?
Louis a venit lângă mine şi m-a ridicat ca pe un un sac de cartofi punându-mă pe umărul lui. Ţipam şi dădeam cu pumnii în el, dar degeaba nu făcea nimic decât să fugă cu mine ca nebunul pe hol. La un moment dat Louis s-a oprit brusc, am auzit o voce de femeie şi când mi-am întors privirea era mama.
-Ce credeţi că faceţi? spune mama uitându-se suspect la noi.
-Mi-a dat o palmă pe spate pentru că am făcut-o grasă că nu se dădea din faţa televizotului şi nu vedeam, şi aveam intenţia s-o arunct în piscină.
Mama a început să râdă şi să ne spună că ne purtăm ca şi cum n-am fi fraţi vitregi ci reali, dacă ar ştii mama că noi defapt ne sărutăm şi ne trimitem bilete de dragoste pe ascuns să vedem ce fraţi reali mai zice ea. Louis m-a lăsat până la urmă jos pentru că Hanna a intrat în hotel alături de tata.
-Unde este Justin? o întreb pe Hanna
-De unde vrei să ştiu eu, crezi că-i port de grijă? spune şi îşi dă ochii peste cap.
-Gata dispetarato, doar am întrebat, spun încet în aşa fel să nu mă audă.
Am urcat şi eu sus şi Hanna era singură în cameră. Se pare că Louis s-a dus în baie deoarece lumina era aprinsă.
-E drăguţ Justin al tău fată, îmi spune Hanna în timp ce-şi făcea unghiile cu pila.
-Ce îl vrei şi pe el? Nu-ţi ajunge Louis sau te-ai obişnuit să îl înşeli?
Atunci şi eu m-am mirat de ce am putut scoate pe gură. Chiar în momentul ăla a ieşit şi Louis de la baie şi auzise tot, a rămas încremenit în tocul uşii în timp ce Hanna a rămas cu gura căscată.
-Ce-ai spus?
-Ce? Nu am dreptate?
-Nu, nu ai nesimţito.
-Eu sau tu? Cine se sărută prin club în timp ce iubitul stă acasă suferind?
-Te omor, târfo, şi atunci Hanna a sărit la mine şi a început să mă tragă de păr. Am tras-o şi eu, doar nu trebuia să stau ca prosta să mă bată o căţea.
Louis a venit repede în spatele meu şi m-a tras de lângă Hanna, am simţind mâna lui cum se înfinge în buzunarul meu punându-mi ceva acolo.
-Voi nici o oră nu puteţi sta împreună, dar o săptămână? spune Louis şi o ia pe Hanna ducând-o afară din cameră. Eu mă bucur pentru că i-am spus ce este pe faţă, n-a mai trebuit să ţin în mine.
Am scos repede ceea ce mi-a lăsat Louis în buzunar fiind curioasă. Era scrisoarea.
Să mai faci ce ai mai făcut azi, să sari aşa pe mine şi să mă săruţi cu poftă. Amândoi suntem cu persoanele pe care le iubim, nu? Dacă tu îl iubeşti pe Justin ăla. Mda, fraţii se sărută. Nu vezi că nu putem sta nici măcar cinci minute singuri şi să nu ne sărutăm. Ne iubim, dar avem ghinionul ăsta mare să intervină alte persoane între noi pe care pur şi simplu ne le putem lăsa, nu putem renunţa la ele. Vreau ca vacanţa asta să fie frumoasă, haide să uităm de tot şi să ne comportăm normal măcar acum, vreau să mă bucur de vacanţa asta..
După ce-am citit-o am făcut-o fâşii din cauza nervilor. Să uităm de tot... Cine naiba a început astăzi cu sărutul, eu? Să nu mai stea cu mine dacă ştie că nu rezistă. Încă stau şi mă gândesc, la cât de cuminte şi bună am fost, de ce mi se întâmpla asta tocmai mie? A trecut abia o zi, să înceapă chinul.
