Şi părinţii tăi sunt divorţaţi? Am auzit ieri când i-ai spus doamnei de engleză. De ce este aşa viaţa? De ce oamenii divorţează după ce au un copil? Am întrebat-o pe mama aseară de ce m-a mai născut dacă acum au divorţat şi mă fac să sufăr. Ea mi-a răspuns că atunci între ea şi tata nu erau atâtea certuri şi se înţelegeau foarte bine, dar acum totul s-a schimbat. Am fugit în cameră şi am început să plâng începând să-ţi scriu ţie. Da, ţi-am scris scrisoarea asta în timp ce plângeam aseară. Te iubesc... Astăzi avem şi şedinţa cu părinţii. Ce mă fac? Nu pot să spun că părinţii mei au divorţat deoarece îţi vei da seama şi chiar nu vreau asta. De ce doamna a aranjat ca le şedinţă să stăm şi noi, nu mi se pare deloc normal. Îmi urăsc viaţa, acum numai zâmbetul tău mă ţine în picioare.
"E"
-Pe aici. Îi spun mamei mele conducând-o spre clasa în care învăţam.
Am intrat în clasă ducând-o la banca unde stăteam eu, dar se pare că s-a aşezat în altă parte, lângă tatăl lui Louis. Okay, asta este foarte ciudat. De ce s-ar aşeza mama lângă tatăl lui Louis?
-Uhm, mamă eu stau aici. Spun arătând spre banca mea. Tatăl lui Louis a făcut un semn spre el chemându-l lângă noi.
-Fiule, ea va fii noua ta mamă. Ne întâlnim de ceva vreme. Şi să nu uit, noua ta soră. Spune el şi simt cum lacrimile îmi invadează ochii. Am fugit din clasă direct spre baie. Pentru asta s-a despărţit mama de tata? Pentru a se duce în braţele tătălui lui Louis. Nu pot să cred asta.
-Eleanor, eşti aici? aud vocea cristalină a lui Louis.
-Ştiai de asta? îl întreb stând rezemată de perete plângând.
-Habar n-aveam. A fost un şoc şi pentru mine. Spune el împăturind o foaie punând-o în buzunar.
-Ce e acolo? îl întreb luându-mă gura pe dinainte. Cum sunt eu mai curioasă vreau să ştiu totul.
-O scrisoare, le primesc zilnic dar chiar nu ştiu de la cine, dar totuşi am o bănuială. Spune el rezemându-se lângă mine lângă perete.
-Pe cine? spun ştergându-mi lacrimile fiind speriată.
-Nu contează, hai în clasă doamna a ajuns. Spune şi cu asta iese din baie.
Cum adică bănuieşte? Am început din nou să plâng. Asta mai trebuia, să afle. Oficial îmi urăsc mama. A făcut totul atât de greu. Louis e fratele meu. Nu, nu, nu este posibil. Ce mă fac? Simt că-m pierd minţile, totul este atât de complicat. Sunt îndrăgostită de noul meu frate, îmi iubesc fratele dar nu în genul acela soră frate, ci iubit. De ce? Cineva de acolo de sus nu ţine deloc cu mine.
Nu vreau să se întâmple asta. Sigur mama era în relaţie cu tatăl lui Louis de mult, dar pur şi simplu nu a vrut să-mi spună, mai urmează o nouă căsătorie. Dacă aş avea acum posibilitatea să mor, aş murii. Nimic nu mai este la fel. Nu mă pot oprii din ai scrie lui Louis, dar nu voi mai putea de acum, totul este prea vizibil.
Sau poate că nu...
