Dimineața următoare am fost trezită de o mână care îmi scutura brutal brațul. Cu ochii întredeschiși mi-am dat seama că silueta de pe patul meu era Keyla care încerca să mă trezească. M-am ridicat obosită de pe pat, mutându-mi privirea spre ea.
-"Ce te-a apucat? De ce mă trezești la ora asta?" O întreb eu furioasă.
-"Mai încet, Sanha încă doarme. Hai în living, vorbim acolo." Îmi șoptise ea arătând spre patul din cealaltă parte a camerei. Am urmat-o obosită spre living unde m-am aruncat pe canapea.
-"Deci, de ce vrei să îmi irosești timpul la ora 6 dimineața? Timp pe care l-aș putea petrece dormind!" O întreb eu furioasă.
-"Pentru că vreau să aflu dacă ți-a spus." Spune ea cu un zâmbet malefic pe față. De unde știa? Neștiind ce să fac am decis să mă prefac că nu știu despre ce vorbește.
-"Cine, ce să îmi spună?" O întreb eu încercând să par confuză, dar din păcate nu reușisem din cauza zâmbetul stupid care apăruse pe fața mea gândindu-mă la ce s-a întâmplat seara trecută. Observând asta Keyla începuse să zâmbească.
-"Cum ți-a spus? S-a bâlbâit? A ascultat de ceea ce i-am spus? Cum ai reacționat?" Keyla începuse să pună întrebări, acel zâmbet larg încă pe fața ei.
Am început să îi descriu în detaliu tot ce s-a întâmplat seara trecută. De la început până la sfârșit având grijă să îi vorbesc chiar și de cel mai mic detaliu. După ce am terminat mi-am mutat privirea stânjenită spre podea încercând să evit contactul vizual.
-"Nu îmi vine să cred, cât de drăguț. Panda are iubit!" Strigă ea zâmbind.
-"Mai încet, oamenii normali dorm la ora asta!" Spun eu obosită.
Am plecat să mă schimb după care am continuat să vorbim până când am fost întrerupte de Eunwoo care părea că tocmai se trezise. Acesta se apropiase de noi zâmbind.
-"Cum de v-ați trezit mai devreme decât mine?" Ne întreabă el aranjându-și părul ciufulit.
-"Eunwoo oppa, haide în bucătărie să facem micul dejun, îți spun acolo." Îi răspunde Keyla veselă.
În timp ce ei doi se îndepărtau, eu am plecat înapoi în camera mea. Luându-mi telefonul am început să navighez pe internet până în momentul în care am simțit o pereche de brațe îmbrățișându-mă din spate. Întorcându-mi privirea l-am observat pe Sanha zâmbind somnoros la mine.
-"Tu de cât timp ești trează?" Mă întreabă el trecându-și degetele prin părul lui ciufulit.
-"Nu am cronometrat. Dar tu, nici un "Bună dimineața", nimic?" Îl întreb eu zâmbind.
-"Sunt prea obosit acum, mă duc să mă schimb și te aștept în bucătărie." Îmi spune el ieșind pe ușă.
Am stat câteva minute uitându-mă pe telefon, citind ultimele știri după care m-am ridicat obosită și am plecat spre ușă. Deschizând ușa am auzit din nou un zgomot puternic. Era clar, se întâmplase din nou. Închizând încet ușa l-am observat pe Sanha pe podea, din nou. L-am ajutat să se ridice după care am început să îmi cer scuze.
-"Îmi pare rău, nu am știut că ești acolo." Spun eu stânjenită. Accidentul acesta se întâmpla mult prea des.
-"A câta oară săptămâna asta?" Mă întreabă el ridicându-se de jos.
-"A doua, cred." Îi răspund eu.
-"Am venit să te chem, Eunwoo hyung și Keyla noona au terminat cu micul dejun." Îmi răspunde el trăgându-mă de mână până în bucătărie. Ne-am așezat la locurile noastre și am așteptat ca restul membrilor să apară. Când toată lumea era deja aici Keyla începuse să vorbească. Nu era bine.
-"Deci, Alex va spus? Sau trebuie să vă spun eu?" Întrebă ea cu un zâmbet malefic. În momentul în care am auzit-o aproape m-am înecat cu paharul de apă. Ridicându-mi privirea speriată am așteptat reacțiile celorlalți.
-"Nu, ce să ne spună? Ne dai tu informația?" Întrebă Moonbin curios.
-"Informații despre Panda? Sună interesant, ascult." Spune Mj zâmbind.
-"Ok, deci în caz că nu știați, ăștia doi au devenit mult mai apropiați." Spune Keyla arătând spre mine și Sanha care ne ascundeam fețele roșii.
-"Nu te cred! Panda? Și el? Adică nu seamănă deloc!" Spune Mj uimit.
-"Adică mi-aș fi imaginat-o împreună cu Moonbin, sau băiatul acela, Chani, dar nu Sanha." Continuă Rocky uitându-se la noi.
-"Poate nu mă credeți, dar seamănă chiar foarte mult, și sunt adorabili împreună." Spune Keyla uitându-se la noi cu un zâmbet.
-"Într-un fel, eu te cred. Deci cei doi giganți au ajuns împreună." Spune Jinjin râzând.
Am continuat să mâncăm în timp ce Keyla povestea tot ce s-a întâmplat în seara trecută. După mai multe glume proaste am decis să plecăm înapoi în cameră. Toți mai puțin Jinjin și Eunwoo, azi era ziua în care ei trebuiau să se ocupe de poștă. Am stat liniștită câteva ore, până în momentul în care mi-am auzit numele fiind strigat. Era vocea lui... Jinjin? Am plecat repede spre sufragerie unde i-am găsit pe Eunwoo și Jinjin pe canapea lângă mormanul de scrisori de pe masă.
-"Aici sunt, care e problema?" Îi întreb eu îngrijorată. Jinjin se apropie de mine și îmi înmânează un plic de culoare galbenă.
-"Nu e nici o problemă, ăsta a venit prin poștă pentru tine. Poate e ceva important așa că te-am chemat să îl iei." Spune el zâmbind.
Mă uitam confuză la plic. Nu găseam nici un nume pe el. Am fugit grăbită spre camera Keylei, vroiam să văd împreună cu ea ce se afla în el. Am intrat haotic pe ușă , iar spre surprinderea mea Rocky nu era acolo. M-am așezat pe pat lângă ea și i-am arătat plicul.
-"Mi l-a dat Jinjin, pare a fi ceva important. Nu am mai primit scrisori de mult timp." Spun eu confuză.
-"Atunci deschide-l odată! Ști că nu îmi place suspansul." Spune ea veselă.
Am deschis încet plicul. În el se afla o pagină în culoarea violet deschis. Pe ea era scris delicat cu cerneală.
„Dragă Alexandra Walker,
Știu că nu ne-am mai vorbit de foarte mult timp, mi-a fost dor de vocea ta, așa că m-am gândit să îți trimit o scrisoare, deoarece un sms părea mult prea banal. Am auzit că ai ajuns în Coreea, și nu doar atât, am mai auzit și că vei debuta săptămâna viitoare. Voi fi acolo să te susțin. Poate tu nu îți mai aduci aminte de mine,dar eu nu te pot uita. Însemni mult pentru mine, abia aștept să te văd la concert. Nu voi ezita să vin în culise să vorbim. Mi-a fost dor de tine. Și sper că îți vei aduce aminte de mine, fanul tău numărul unu. Abia aștept să te revăd.
Cu drag C~"
Stăteam și mă uitam confuză la acea bucată de hârtie. Cine putea fi acel "C" și de ce spune că îl cunosc. Am fost adusă la realitatea de Keyla care părea să fie la fel de confuză ca mine.
-"De la cine crezi că e? Crezi că ar putea să fie Chanhee?" Mă întreabă ea curioasă.
-"Cu siguranță nu e Chanhee, el nu scrie așa, iar lui nu îi place violetul." Îi răspund eu confuză.
-"Atunci cine e? Pe cine mai cunoști cu un nume care începe cu "C"?" Mă întreabă ea.
-"Chiar nu știu, și nu mă pot gândi la asta acum. Aici scrie "Știu că nu ne-am mai vorbit de foarte mult timp, mi-a fost dor de vocea ta,". Asta înseamnă că trebuie să fie un prieten vechi, cu care nu am mai vorbit de mult timp." Spun eu analizând cu atenție scrisoarea.
-"Oricine ar fi, are un scris incredibil." Spune Keyla uitându-se la scrisoarea din mâinile mele.
-"Am văzut asta, încerc să mă gândesc la vreo persoană care scrie așa." Spun eu confuză.
-"Calmează-te, nu te mai stresa, scrie că va veni la debut. Îți poți da seama atunci." Spune Keyla zâmbind.
Am aprobat și am plecat înapoi în camera mea, încă studiind scrisoarea. Intrând în cameră l-am observat pe Sanha întins pe pat, uitându-se în telefon. Auzind ușa acesta își întoarse privirea spre mine.
-"Ce e aia?" Mă întreabă el arătând spre foaia pe care o țineam în mână.
-"Absolut nimic, adică nimic de care ți-ar putea păsa." Spun eu încercând să ascund scrisoarea.
-"Te rog, arată-mi, ști că poți să îmi arăți absolut orice." Spune el încercând să se întindă spre foaia din mâna mea.
-"Nu, te vei supăra dacă îți arăt!" Strig eu ridicând foaia în aer.
-"Nu-i adevărat, îți promit!" Spune el luându-mi foaia din mână. Eram atât de frustrată, nu știam care va fi reactia lui. După ce el termină de citit îmi dă înapoi scrisoarea și începuse să se uite la mine cu o privire serioasă.
-"Cine e?" Era singura lui întrebare. Prin doar două cuvinte el reușise să își exprime disprețul și sila față de autorul scrisorii. Se uita la mine cu o privire furioasă, o privire pe care nu am mai văzut-o pe el, vreodată.
-"Nu știu, asta încerc să aflu. Abia azi am primit scrisoarea de la Jinjin, nu știu absolut nimic despre autor." Spun eu așezându-mă lângă el.
-"E destul de ciudat, el pare că știe atât de multe despre tine." Spune el pe un ton plin de dispreț.
-"Da, și probabil nu știe despre "noi", așa că încearcă să te calmezi." Spun eu furioasă.
-"Da, încerc, dar e normal să îmi pese. Aproape te-am pierdut data trecută cu Chanhee, nu vreau să se repete." Spune el lăsându-și capul pe umărul meu.
-"Ce vrei să spui prin asta?" Îl întreb eu confuză.
-"Adică, m-ai ales la limită data trecută. Simțeam deja cum speranța mea dispărea când te-am văzut plecând spre el. Iar dacă acest "C" e la fel de perfect precum pare, pot considera deja că te-am pierdut, iar eu nu vreau să se întâmple asta." Îmi spune el ridicându-și privirea spre mine. Ochii lui căprui întâlnindu-i pe ai mei.
-"Calmează-te, nu se va întâmpla. Până la urmă există un motiv pentru care te-am ales pe tine. Nu te voi lăsa așa ușor." Îi spun eu zâmbind.
-"Îmi promiți?" Mă întreabă el cu o voce vulnerabilă și slăbită.
-"Îți promit!" Îi răspund eu trăgându-l într-o îmbrățișare.