Buna, eu sunt Pandalinu, și vă voi spune povestea mea.
Era o zi normală de vară, una din zilele acelea în care ști că nu se va întâmpla nimic special... Sau așa am crezut, stăteam cu cea mai buna prietenă a mea in camera și vorbeam despre "lucruri inutile" și "vise imposibile".
-"Ce părere aveți despre Coreea de Sud?!" vărul meu intrase haotic pe ușă răsturnând caietul de pe masă, acesta ținea un plic mic de culoare galben deschis între două degete.
-"Hei! Nu ști să bați?!" am strigat in furie aceasta fiind prima mea reacție"Și de ce ai întreba tu despre așa ceva?"
-"Da, e ceva neobișnuit pentru tine, Nu tu erai acela care spunea că nu ascultă muzica 'penibila a copiilor machiați'."spuse Keyla care stătea lângă mine făcând o față confuză.
-"Stați calme nu e ca și cum tocmai am început să îi ascult, problema este că m-am înscris într-un concurs sperând că voi câștiga ceva important dar premiul s-a dovedit a fi două bilete până în Coreea de Sud..." spuse vărul meu cu o față dezamăgită"și cum nu am nevoie de ele poate reușesc să scap de voi"dintr-odată dezamăgirea de pe fața lui se transformase în extaz
-"Chiar nu știu dacă ar trebui să te lovesc sau să te îmbrățișez"am spus uitându-mă la Keyla care zâmbea și aproba din cap.
-"Ok deci faceți-vă bagajele, cu cât plecați mai repede cu atât mai bine!" în acel moment simțiam o nevoie imensă de a-l lovi dar am reușit să mă abțin.
-"Deci tu vorbești serios?!ne-ai lăsa să plecăm în Coreea in locul tău?!" nu îmi puteam imagina ce oportunități ne pot aștepta, iar faptul că sunt cu cea mai bună prietenă făcea totul mai perfect decât era deja.
-"Da, de ce nu, oricum nu îmi place Coreea de Sud..."spuse acesta ieșind din cameră, ignorând caietul răsturnat de el pe covor.
În sfârșit aveam să plecăm din acest loc anost și să începem o aventură pe care nu o vom uita. Aceea era oficial cea mai frumoasă zi din viața mea iar judecând după fața Keylei probabil că și ea gândea același lucru.
Odată ce vărul meu plecase am început să vorbim despre cât de perfect va fi totul în timp ce împachetam lucrurile mele și ne gândeam ce vom purta peste 3 zile la aeroport, totul era perfect.
-"Eu voi purta astea." am spus eu aruncând hainele pe pat. Ceea ce am ales erau: unul dintre tricourile mele preferate, niște jeanși scurți și primii adidași pe care am pus mâna:
-"Ador hainele astea, și tu ști deja asta, dar să ști că trebuie să trecem și pe la mine, trebuie să îmi iau și eu lucrurile, sper că ști asta.."spuse Keyla cu o față puțin îngrijorată.
-"Hei, înțeleg că nu sunt cea mai responsabilă sau organizată persoană, dar nu sunt proastă!" am spus eu puțin ofensată.
Odată ce am terminat de împachetat cele două geamantane urma să mergem pe la casa Keylei pentru ca și aceasta să își poată pregăti bagajele.
Încă nu puteam crede faptul că urma să mergem în Coreea de Sud, locul in care visam să mergem de când ne știm, iar faptul că vărul meu enervant făcuse rost de bilete era pur și simplu incredibil. Chiar mă întreb dacă nu visez in momentul acesta iar când mă voi trezi totul va dispărea.
După 15 minute de mers am ajuns la casa Keylei, acesta fiind un apartament măricel, curat și mobilat subtil, cu niște pereți albi de care atârnau diferite postere cu trupe și cântăreți Kpop.
-"Așa și, ce ai de gând să porți la aeroport?" am întrebat-o curioasă.
Keyla a început să alerge spre baie lăsând un strigăt scurt din care abia se înțelegea "așteaptă puțin!". În momentul în care aceasta ieșise ea purta o bluza de trening peste un maieu negru și o fustă albă și la gât un choker care completa perfect ținuta.
-"Arată.... arată Incredibil cu siguranță vom arăta super la aeroport.." după ce am spus asta amândouă am început să râdem.
-"Deci am pus tot ce ne trebuie?" Întrebă Keyla în timp ce eu scot lista din buzunarul din spate a blugilor mei albastru închis.
-"Lasă-mă să verific!"
Mă uitam la foaia mototolită pe care era scris cu albastru:
_________________________________
✔ Periuța și pasta de dinți
✔Haine de vară, primăvară.
✔Portofel.
✔Peria de păr
◻ Șampon, balsam și gel de duș
◻Reviste și cărți.
✔ Dicționar Coreeană-Română.
✔ Hartă a Seoulului.
◻ Telefoane și încărcătoare
✔ Încălțăminte.
✔ Pijamale.
__________________________________
-"Aproape am terminat, mai trebuie să punem: Șampon, revistele, cărțile și telefoanele"spun eu fericita de faptul că totul urmează să se sfârșească.
-"Chiar acum merg să le aduc." spuse Keyla care se îndrepta spre baie.
-"Keyla, am o idee, ce părere ai avea dacă am dormi la mine următoarele două zile?" întreb eu cu o voce slabă pregătită de a fi respinsă.
-"Da, de ce nu?" Keyla îmi răspunse cu un zâmbet larg pe față. De obicei ea nu prea vrea să doarmă la mine.
Profitând de ocazie ne-am luat bagajele și am pornit spre casa mea.
Odată ajunși acolo ne-am pregătit să dormim deoarece era deja ora 10 chiar dacă nu am reușit să adorm, am ajuns să vorbesc cu ea despre Coreea următoarele 3 ore înainte să ne culcăm așa că am ajuns să adormim abia pe la ora 1 noaptea.
Dimineața următoare ne-am trezit cu miros dulce și sunetul uleiului care sfârâia.
-"Trezirea,V-am adus micul dejun!!" Vărul meu intrase în cameră răsturnând același caiet ca data trecută."haideți în bucatarie!"
-"Ce...ce s-a întâmplat...?."eu și Keyla abia ne trezisem în timp ce vărul meu ne trăgea spre bucătărie.
Odată ajunși în bucătărie pe masă de aflau 3 farfurii cu clătite care arătau, chiar bine...aveam suspiciuni legate de "clătitele" astea..
-"Am vedenii?"am spus eu confuză
-"Sunt otrăvite?!"Keyla avea și ea suspiciunile ei.
-"Ok, ok știu că eu nu fac chestiile astea de obicei, dar m-am gândit că dacă totuși plecați mâine să fac și eu ceva frumos pentru voi"după ce el ne spuse asta am început să mâncăm, aruncând câte o privire la el să fim siguri că nu este nimic ciudat cu clătitele astea.
Restul zilei a fost complet normală și din păcate nimic special nu se întâmplase.
În ziua următoare eram gata să plecăm spre aeroport, bagajele ne așteptau în fața ușii. Fiecare pas pe care îi făceam părea un chin imens, faptul că ne vom părăsi toți prietenii, orașul în care am crescut și chiar și strada pe care stăteam și vorbeam era un gând oribil, dar în același timp vom ajunge in locul in care visam mereu să ajungem, vom pleca in cea mai frumoasă și cea mai importantă călătorie din viața noastră.
Odată urcate in avion stăteam și așteptam ca acesta să pornească
Era oficial am pornit într-o nouă aventură....