Demon
Spre tintirimul rece si negru
O boare calda de vara
Duce zburand frunzele de cedru
Alaturi de miresmele de seara...
Greierii canta din ierburi marunte
Iar peste a cerului mari tulburi
Norii au durat o involburata punte
Acoperind stelele randuri, randuri
Acolo sta langa o lespede roasa de timp
Ca o statuie de vreme uitata
An dupa an, anotimp dupa anotimp
Cioplit in moarte sau piatra
Pletele-i negre se varsa pe piatra
De marmura alba a anticei cruci
Uitarea-i e muma, noaptea-i e vatra
si-l mangaie uscate frunze de nuci
Luna ovala-i revarsa pe frunte
Ciudate, frumoase flori de durere
Iar stele-i zambesc din inaltimi, crunte
Sorbindu-i din vlaga si din putere
Privirea-i moarta, fixata si rece
Ascunde uragane si focuri
Care odata cu timpul ce trece
Danseaza tot mai salbatice jocuri
Pe umerii lati durerea eterna
Apasa cu forta unei lumi
Adus de „dragostea" paterna
in vagauna-acestor culmi
in spate, intunecate ca dansul
Aripile, vestigii ale trecutului
ii umbresc tacute plansul
Dupa gloria inceputului
Pe solul jilav, picioarele
Udate de timp, au prins radacini
Pentru a intampina viitoarele
Caderi dintre flori intre spini
S-a-nnecat in durerea-i si ura
si-asteapa ca toti judecata
in speranta ca va detrona gura
Ce pentru tot si nimic e vinovata
si-n teribila-i prevestitoare fantezie
in drumul spre tronul din Rai
Distruge tot cu bolnava frenezie
in timp ce urca cu-al demonilor alai
El vede create din foc universuri
si din cenusa dureaza pamanturi
Cu gandul rastoarna a stelelor mersuri
si-apoi vantura tot cu apocaliptice vanturi
Atatea milenii izgonit de acasa
Creat-au in el un munte de furie
Ce deserturi pustii in urma-i lasa
si arde lumea pana la temelie
Orgasmul acestui vis il face sa geama
si geamatul sparge vazduhul ca tunetul
Apoi se cufunda iar in uitare si teama
Ce-o naste in juru-i, creat de el, sunetul