Luna
In umbra ei noi am trait...
Din cele mai frumoase clipe;
In umbra ei ne-am intalnit...
Strigand din intunericul in care
Am fost inchis odata in trecut,
Cand ingeri morti veneau din departare
Purtand pe aripi durere si intristare
Din vremurile cand ei au cazut.
In razele ei lupii ne canta,
Si vracii-n codrii-ntunecati descanta
Blestemul lumii noastre sa-l ridice
Caci diavolul de vine pe pamant ne-nghite;
Si n-o sa apucam vreodata
Sa povestim cum am trait,
Prin ce-am trecut...
... cum am murit.
In umbra ei mi s-a deschis o poarta,
O alta lume imi statea in fata,
O lume-n care am putea trai
Doar tu si eu, doar noi am fi.
In umbra ei noi ne-am iubit...
Pastrand in suflet doar placere,
Cand peste tot era durere,
Noi ne doream mai mult ca niciodata
Acum doresti ca totul sa se mai intample odata,
La luna plina noi sa ne iubim,
De valurile raului sa ne ferim.
Chipul tau angelic, eternitatea, sacrul
Sunt doar o parte a mintii mele.
Pe cand taramurile intunecate ne primeau,
Faceam ce altii de mult timp visau;
Pe fata lor curgeau doar lacrimi si pacate
Si spirite fugeau in jurul nostru disperate
Cautand sfarsitul si-nceputul poate.
In umbra ei ne-am despartit...
Cand trandafirul rosu ti l-am daruit
Atunci cand mana ti-am intins-o si tu ai venit,
Cand in amurg cu dor te-am sarutat
Si cand luna veghea pamantul neincetat,
Am inceput sa te iubesc mai mult ca niciodata
Atunci realizam ca n-o sa te mai vad vreodata;
Durerile imi macinau sufletul
Alungand din mine ultimele ramasite ale iubirii noastre...
... dar, pasind spre eternitate,
Vocea ta imi reinvie iubirea,
Si cand ma-ntorc sa te privesc
Tu juri ca dragostea din nou mi-o daruiesti
Ca fara mine nu poti sa traiesti,
Te iau in brate, te sarut si-ti spun,
Ca nici eu nu pot trai fara tine acum.