Rădăcini- Felruk

Discuţie

Se pare că primirea lupului interior e ceva de bine,chiar minunat. A fost pentru prima dată în viaţa mea când am fost aplaudată şi protejată. Sunt foarte obosită,abia aştept să mă întind pe pat.
- Anast...
- Shhh!!
Arion,se pare că s-a gândit să îmi strice seara. Închid uşor uşa de la camera lui Mike şi mă apropii furioasă de Arion. Îl privesc adânc în ochii lui minunaţi,răpitori,vreau să îi reproşez ceva,dar,se pare că nu mai pot spune nimic. Sunt cu gura deschisă,la propriu. Ce mi se întâmplă?
-Ooo,se pare că micuţa Anastasia s-a îndrăgostit,eu la fel,dar,măcar una din noi poate vorbi. Cât de chipeş poate fi! Eşti norocoasă! De fapt,suntem!
Felra tot îmi vorbeşte,oricum nu mă deranjează.
- Deci,ce cauţi aici? Ce vrei?
- Am vrut să văd ce faci. Am crezut că vrei să intri în camera lui.
- Şi dacă aş fi intrat,ce? Care e problema ta?
- Anastasia! El e prietenul tău? Sunteţi împreună?
Poftim? Ce l-a apucat să întrebe asta? Face cumva o criză de gelozie? Îi stă foarte bine,deşi,e ciudat. Acum câteva momente era în stare să mă ucidă şi acum e cam gelos.
- Nu,nu suntem împreună. El e cel mai bun prieten,de fapt,singurul. De ce întrebi?
- Ăăăm,nu contează!
- Ba contează,Arion. Te-ai comportat foarte ciudat cu mine,ai încercat să mă faci de râs în faţa tatălui meu,m-ai învinovăţit că ţi-aş fi făcut nu ştiu ce. Chiar,mi-am amintit! Ce ţi-am făcut?
Arion mă priveşte atent,nu îşi ia ochii de la mine. Îşi drege vocea,îşi duce mâna dreaptă la ceafă şi priveşte în podea.
- Nu contează. Noapte bună!
- Aşteaptă! Arion,îmi datorezi nişte rãspunsuri!
- Noapte bună!
Ce impertinent! Cum poate pleca aşa? Ooof! Deschid uşa camerei mele,e întuneric,aşa că aprind lumina.
- Woow!
Camera mea e imensă, au schimbat tot. Un pat destul de mare e aşezat pe mijlocul camerei,nişte voaluri de mătase albastră pornesc din tavan ca şi cum ar fi unul şi la un moment dat se împart câte unul pe fiecare colţ al patului. Mă simt ca o prințesă, deşi, se pare că sunt una. Şifonierul e lung cât un perete,cum îl voi putea umple? Pe partea dreaptă,mai este o uşă,albă. O deschid uşor şi aprind lumina. Nu cred! Baia mea proprie,o baie adevărată,nu ce aveam acasă. Închid lumina şi ies din baie. Aromele fine de vanilie şi un amestec floral,îmi învăluie gândurile. Sunt aromele mele preferate. Bătăile în uşă îmi alungă momentele minunate pe care le petreceam în noua mea cameră.
- Intră!
E mama,mereu zâmbeşte.
- Îți place?
- E absolut...mai perfect decât perfect. Mulţumesc!
- Draga mea,meriţi! Totuşi Anastasia, eşti bine?
- Da! De ce mă priveşti atât de îngrijorată?
- Nu am putut ignora discuţia aprinsă dintre tine şi Arion.
- A da. Nu ştiu ce e cu el. Începuse să facă o criză de gelozie.
- Poftim? Anastasia,ştii ce înseamnă asta,nu?
- Ai putea să îmi explici?
- Draga mea,el...
Îl simt,e aproape. Ce face aici?
- Intră!
- Cine,draga mea?
- El,mamă.
Se pare că Arion se pregătea să bată la uşă.
- Îmi cer scuze,nu am ştiut că...
- Intră,Arion! Eu tocmai plecam,aveţi multe de discutat. Noapte bună,draga mea!
- Noapte bună,mamă!
Mama mă strânge puternic la pieptul ei şi se îndreaptă spre ieşire în timp ce îmi face din ochi şi închide uşa.
- Ce cauţi aici?
- Trebuie neapărat să vorbim.
- În legătură cu ce?
- Te rog,ia loc mai întâi.
- E chiar atât de grav?
- Posibl. Te rog,ia loc!
Îl ascult şi mă îndrept spre patul moale, mă aşez şi aştept să văd ce are de spus atât de important.
- Deci,nu ştiu cum să încep, să nu râzi, te rog. Anastasia, noi suntem...