Rădăcini- Felruk

Felra

    Simt cum inima stă să îmi sară din piept. Oare,ce mi se întâmplă? Toți mă privesc foarte ciudat, deși, cine a vorbit? Privesc în jurul meu,nu e nimeni necunoscut.
Îl privesc pe Mike,îi fac cu ochiul și îl prind de mână. Ne apropiem de masa din piatră și ne așezăm pe locurile special amenajate pentru noi. Arion nu își mai ia ochii de la mine,parcă ar vrea să mă elimine...mă sperie. Se uită când la mine,când la Mike,parcă ar vrea să ne devoreze. Încerc să evit acest moment stupid și continui să zâmbesc. Mama stă lângă mine și tata în fața mea,de partea cealaltă a mesei. Arion e față în față cu Mike,care tremură din toate încheieturile și inima lui bate de parcă ar fi la maraton. Mă prinde strâns de mână și se apropie de urechea mea.
- Anastasia,de ce mă privește în acest fel? Mă sperie!
- Nu-ți fă griji,voi rezolva toate acestea,dar,acum hai să ne bucurăm de aceste momente.
Hyla se ridică în picioare, bate de două ori cu pumnul în masă și își drege ușor vocea.
- În primul rând, vă mulțumesc că ați venit la reuniunea de familie. Suntem cei mai fericiți părinți deoarece ,fiica noastră, Anastasia,este lângă noi. Ne dorim să rămânem așa pentru totdeauna. Draga noastră, bine ai venit! Te iubim și îți promitem că te vom proteja chiar și cu prețul vieții.
Wow,nu am cuvinte. Ce ar trebui să spun sau cum ar trebui să reacționez la auzul acestor vorbe minunate,emoționante spuse de niște oameni minunați? Chiar nu știu. Oof,nu mă pot abține, încep să plâng.
- Pfff,te mai numești vârcolac?? Fii tare, Anastasia!
Ce naiba? Iar acea voce mă deranjează. Parcă se aude din...ooo nu! E din mintea mea,cred că o iau razna.
- Nu o iei razna, dragă, stai calmă! Încă nu ești pe ducă!
Încerc să ignor această voce și mă îndrept spre părinții mei. Mă cuprind cu brațele și mă țin strâns la pieptul lor, e atât de cald și bine. Unde au fost până acum? Îi privesc printre lacrimi și le sărut obrajii calzi și ușor palizi. Privesc în jurul meu,toți încep să aplaude, sunt emoționați, îi simt.
Arion mă privește insistent ,dar,mă sperie. Ce e cu el? Mă despart de părinții mei și merg la locul meu. Mă simt plină de energie și fericită. Abia acum realizez cât de mult te pot schimba unele persoane,datorită faptelor lor. Mi-aș dori să le trăiesc zilnic.
- Desteapto,oricum totul se va schimba,nu ești conștientă?
Ooof,înebunesc, nu se mai poate.
- Îmi cer scuze! Îmi permiteți să părăsesc puțin această încăpere?
- Desigur,draga mea! Ești bine?
- Desigur George,adică... tată. Revin!
Mă ridic ușor de la masă și ies afară fără să stau pe gânduri. Alerg repede în spatele casei,unde este o pădure imensă și mirifică. În acest moment nu pot vedea prea multe,doar umbrele copacilor care prind contur datorită luminii lunii. Abia aștept să văd mâine la lumina soarelui .
- Deci,cine ești? Ieși din capul meu,nenoro...
- Nu,nu,nu! Ooof,mai fată, tu nu știi absolut nimic. Ce fel de vârcolac ești? Numele meu este Ferla și sunt lupul tău interior,partea ta lup, ca să înțelegi mai bine,deşteapto!
- Stai,stai... lup interior? Adică, tu ai ieșit la iveală când m-am luptat cu Amalia?
- Aaaleluia! Cât ți-a luat să îți dai seama!
- Ok! Îmi va lua ceva timp să mă obișnuiesc. Deci,până la urmă, de ce ai spus "El!" când l-am văzut pe Arion?
- Nici asta nu știi? Mai fată, noi vârcolacii, avem un suflet pereche. Oricine are!
- Ești bine? Cu cine vorbești?
Simt o mână grea pe umăr, mă bruschează şi mă întoarce. Ce mai vrea?