Rădăcini- Felruk

18

Am reuşit să fac diferenţa dintre tipurile de iubire ( dacă îi pot spune aşa ), fapt ce îmi dovedeşte că încă pot avea parte de momente frumoase şi că niciodată nu e prea târziu. Ce am simţit în seara asta faţă de Arion nu se compară cu ce aş fi crezut sau mi-am imaginat. Atenţia şi protecţia pe care mi le oferă îmi dau de gândit, mereu persoanele care aveau ceva de oferit aşteptau ceva în schimb, sper doar să nu aştepte prea multe, adică nu mai mult decât iubirea pe care i-o ofer şi inima mea care e deja la el.
În acest moment simt că o iau razna. Un băiat stă întins lângă mine pe pat, deşi nu înţeleg de ce nu i-am simţit mirosul sau paşii. Mi-e frică să deschid ochii, sunt cu faţa spre el, sper doar să nu fie Mike, nu aş vrea să îi fac rău, încă e prietenul meu. Hai Anastasia, trebuie să vezi lângă cine stai!
- Serios Anastasia? Chiar atât de laşă eşti? Te-ai luptat cu acei câini jegoşi dar nu eşti în stare să priveşti un băiat în ochi? Fii tare, dragă, nu te va muşca...prea tare!
Oof, Felra lupoaico! Are mare dreptate, trebuie să fac ceva. Încep să respir mai greu, simt cum mă sufoc şi mă doare pieptul, inima nu stă locului nicio secundă, teama e prea mare. Deschid ochii treptat, mă dor puţin dar ştiu că lumina lunii mă va ajuta să îi văd chipul fără să mă concentrez prea mult la figura lui. Hmm, îi prind mâna cu degetele mâinii stângi şi i-o "smulg" de pe gura mea.
- Tu! Ştii cât de mult m-ai speriat? Simţeam că o iau razna, vii aşa neanunţat. Să îţi fie ruşine!
- Ha ha ha! Chiar atât de rău am fost? Îmi cer scuze, nu am avut aceste intenţii faţă de tine, am vrut să îţi fac o surpriză.
Arion povesteşte
Abia a închis uşa camerei sale şi mie deja mi-e foarte dor de ea. Lipesc urechea de uşă şi ascult, ştiu că nu e politicos dar sunt foarte curios de felul meu. Merge tiptil, deschide uşa băii, dă drumul apei, cu siguranţă va face un duş relaxant ceea ce voi face şi eu. Mă îndepărtez de uşa ei şi mă deplasez spre camera mea cu paşi mărunţi. Deschid uşa, aprind lumina apăsând pe întrerupătorul aflat pe peretele din partea stângă a uşii, alerg spre baie, las apa să curgă şi alerg spre şifonier. Îmi aleg un tricou negru mulat, pantaloni scurţi de aceeaşi culoare şi să nu uit, mi-am făcut o loţiune de corp care odată aplicată pe piele, acoperă orice parfum sau miros ce m-ar da de gol.
După 10 minute...
Am făcut un duş rapid şi acum aplic loţiunea pe tot corpul, durează puţin până îşi face efectul şi am de aşteptat. Mă întind pe pat, sunt cu faţa spre tavan şi braţele în lateral, patul moale îmi oferă maximă relaxare. Închid ochii şi mă las purtat de senzaţia plăcută de plutire.
- Wow, Anastasia!
Mă ridic imediat de pe pat, mă îmbrac cu hainele alese, merg în faţa oglinzii, îmi aranjez părul şi îmi exersez zâmbetul. Cât de narcisist pare, dar nu îmi pasă. Sting lumina din cameră, deschid uşa şi mă îndrept la fel, tiptil spre camera ei. Nu închid ușa camerei mele, mi-e frică să nu scoată vreun zgomot. Lipesc urechea de uşa ei care se pare că e puţin deschisă. Pun degetele mâinii drepte pe mijlocul uşii şi o împing uşor, închid ochii de frica zgomotului pe care îl vor face balamalele uşii. Stai, ce? Nu au scos niciun sunet aşa că pândesc spre patul ei perfect. Se pare că stă întinsă pe pat, întoarsă spre fereastra deschisă care lasă lumina lunii să îi mângâie chipul şi spaţiul. Merg din nou tiptil spre ea ( mă simt ca un balerin ), sper doar să nu o sperii prea tare, dar în seara asta ţin neapărat să adorm cu ea în braţe. Îmi aşez mâinile pe pat si îmi las greutatea pe ele în timp ce îmi aşez şi unul din genunchi. Îi pun mâna la gura ( doar pentru efect) şi o întorc spre mine. Are ochii închişi şi inima îi bate foarte tare, e speriată dar se ţine tare, nu vrea să arate. Mă întind lângă corpul ei, sunt curios dacă mă recunoaşte.
- Ţi-a fost dor de mine?
Hmm, dacă nici acum nu şi-a dat seama cine sunt, înseamnă că loţiunea îşi face efectul. Sunt curios, oare ce gândeşte în acest moment? Sper doar să nu mă lovească. O privesc intens, e foarte frumoasă chiar şi cu ochii închişi. Începe să mişte, apucă mâna mea cu degetele şi mi-o dă cu forţă de pe gura ei în timp ce deschide ochii.
- Tu! Ştii cât de mult m-ai speriat? Simţeam că o iau razna, vii aşa neanunţat. Să îţi fie ruşine!
Aoleu, am greşit rău, chiar e speriată pe bune.
- Ha ha ha! Chiar atât de rău am fost? Îmi cer scuze, nu am avut aceste intenţii faţă de tine, am vrut să îţi fac o surpriză.
2 iunie...
Anastasia povesteşte
- Anastasia, eşti gata?
- Gata pentru ce?
- Să primeşti ce e al tău!
- Cum să nu? Să înceapă ritualul!
"Mulţi ani trăiască, mulţi ani trăiască, laaa muuulţi aaaani!!!"
Ce bine dormeam, aveam un vis ciudat dar destul de plăcut. Toată familia e lângă patul meu, inclusiv Arion, care de ceva timp nu poate dormi dacă nu mă ţine în braţe ( recunosc, îmi place ) şi mai important, mama ţine un tort pe palme. Tortul e din ciocolată, împodobit cu multe bucăţele de alune şi un lup alb care pare că urlă la lună şi în spatele lui, două lumânări îl luminează. Stai, astăzi e ziua mea, am împlinit 18 ani, e ziua cea mare. Îi privesc pe toţi şi nu mă pot abţine să nu plâng, nu am mai avut parte de o asemenea aniversare de când aveam 7 ani, când părinţii mei adoptivi mi-au făcut cadou un tort imens cu ciocolată şi o bicicletă roz cu fundiţe albe şi lungi la capătul ghidonului.
- Spune-mi te rog, ce dorinţă ţi-ai dori să se îndeplinească?
- Mamă, am prea multe şi dacă aş spune nu s-ar îndeplini.
- Asta aşa e, dar trebuie să spui ceva, nu vrem să treacă ziua şi să nu fi făcut nimic.
- Deja faceţi prea multe pentru mine!
- Uite, închide ochii, pune-ţi o dorinţă şi suflă în lumânări.
Hmm, oare ce mi-aș putea dori? Oricum puterile le voi primi, familia e mereu lângă mine, şcoala o voi termina cu bine...gata, ştiu.
- Eşti sigură, Anastasia?
- Felra, taci şi apropo, la mulţi ani, e şi ziua ta!
- Era şi timpul. La mulţi ani dragă!
Deschid ochii şi suflu în lumânări, ştiu că dorinţa nu mi se va împlini, dar a fost plăcut.
- Acum te lăsăm să te pregăteşti şi te aşteptăm jos, bine?
- Bine, mamă. Vă mulţumesc tuturor!
Toţi părăsesc camera şi lasă tortul pe masă. Sar de pe pat, alerg la baie şi las apa să curgă şi gust puţin din tort cu linguriţa de lângă el. Mmmm, cât e de gustos! Crema de ciocolată e cremoasă şi alunele completează perfect. Privesc ceasul de pe perete, e deja ora 13:00. Cât am dormit? Apa e pregătită, aşa că alerg imediat spre cabina de duş, astăzi nu am de gând să stau să mă relaxez numai în apă. Las cămaşa de noapte să îmi alunece de pe corp pe podea şi deschis uşa cabinei.
- Mă primeşti?
- Arion, dacă ne vede...
- Nu ne vede nimeni.
Arion a apărut de nicăieri şi m-a băgat cu forţa în cabina imensă din sticlă. Îmi ţine braţele cu ale lui fixate pe perete şi începe să mă sărute pe gât apoi începe cu buzele.
- Mmm, ciocolată, îmi place!
După 30 de minute...
Se pare că am mai primit un cadou dis-de-dimineaţă, cadou destul de plăcut dar ciudat, deoarece nu mă aşteptam să dea buzna peste mine când eram dezbrăcată.
- Arion, vreau să mă schimb, te superi?
- Cum doreşte prințesa. Vă aştept jos cu restul familiei.
Cât poate fi de amuzant uneori, îl ador. Îmi usuc imediat părul, mă îmbrac cu o rochie neagră mulată până la nivelul coapselor, săndăluţe negre cu tocuri cui şi îmi aranjez părul în câteva bucle dese, îmi aplic un machiaj mai strident cu fond de ten, puţin alb, roz, umbre negre, tuş de aceeaşi culoare pe pleoape, blush, ruj roşu şi ca să nu uit, unghii negre, accesoriile primite de la mama şi câţiva stropi de parfum. Pfff, respiră Anastasia, e prima dată când apari aşa în public, dar o dată împlineşti 18 ani. Încerc să îmi revin, deschid uşa şi mă apropii de scări. Mă apropii cu paşi mărunţi de balustradă, ( tocurile îmi cam dau bătăi de cap) şi cobor uşor. Toţi care vorbeau la baza scărilor stau şi mă privesc insistent. Arion îşi aşează paharul cu ceai pe măsuţa din colţul holului şi vine în întâmpinarea mea. Întinde mâna spre mine şi îmi face semn să îl prind de mână. Mă simt ca în filmele cu prinţese şi prinţi, e mai frumos. Toţi încep să mă aplaude, deşi sunt multe persoane pe care nu le cunosc.
- Draga mea, ai grijă, în această casă sunt prezenţi mulţi lideri, Alpha şi alţi membri din haite diferite, au ţinut neapărat să te cunoască.
Nu pot să cred că toate aceste persoane prezente în această încăpere au venit pentru mine, mă simt importantă.
După trei ore...
Sunt foarte obosită, stoarsă de puteri deoarece în ultimele trei ore am vorbit cu mai multe persoane decât în trei ani. Arion mă priveşte îngrijorat, ştie că este ceva în neregulă cu mine. Se apropie în timp ce îşi muşcă buzele şi mă prinde cu braţele puternice.
- Ce zici? Mergem până la apa sacră? Presupun că ai nevoie de o pauză.
- Cât de bine mă cunoşti. Prea multă eleganţă şi băuturi fine! Să mergem.
Ieşim pe uşă, cobor scările din faţa casei şi ne îndreptăm spre locul secret. Arion se asigură că nu ne vede nimeni, se pare că locuitorii acestui regat nu fac plimbări după-amiaza sau seara, care se pare că mai are puţin şi ne vizitează. El fereşte crengile copacilor şi ierburile din faţa mea pentru a nu mă răni.
- Te rog, după tine draga mea!
- Mulţumesc dragul meu.
Wow cât de minunat e totul. Firele de iarbă deasă încep să danseze parcă pe o muzică numai de ele înţeleasă. Mă descalţ de sandale şi încep să alerg ca un copil rebel printre fluturaşi şi flori ascunse.
- Anastasia, închide ochii!
E ziua mea, în sfârşit 18 ani alături de adevărata mea familie şi cadouri adevărate, ziua în care e posibil să primesc puterile. Îmi iau un moment de reculegere în timp ce am.privirea acoperită. Am cunoscut mulţi lideri şi Alpha ale haitelor din diferite ţări, persoane care mi-au urat cele mai frumoase gânduri şi mi-au urat bun-venit în familie, o familie cât o lume întreagă, cu toţii erau la patru ace şi mama purta o rochie roşie din dantelă şi pantofi negri.
Sincer aveam nevoie de o pauză, un pic de libertate, un moment numai cu el, iubirea mea. Mi-a oprit momentul copilăresc şi mi-a pus mâna la ochi. Cu mâna dreaptă mă conduce uşor, sper să nu mă împiedic.
- Încă doi paşi, încet!
- Bine, e ciudat, unde mă duci?
- Te poţi opri!
Îmi aşez picioarele unul lângă celălalt şi aştept să deschid ochii.
- Anastasia... Deschide ochii.
Mă gândesc ce ar putea fi,dar prefer să văd cu ochii mei. O, nu. Arion stă în faţa mea aşezat într-un genunchi cu un inel într-o cutiuţa în formă de lună. Fără să vreau îmi duc mâinile la gură, nu ştiu ce să spun.
- Anastasia Lord, vrei să fii soţia mea?
Deci, un moment...acest lucru se întâmplă pe bune? Adică aceasta a fost dorinţa mea când am suflat în lumânări şi nu pot să cred că se îndeplineşte deşi e prea devreme şi eu prea mică, nu ştiu ce să spun.
- Păi, Arion...nu ştiu ce să spun, adică... DA DAA vreau!
- M-ai speriat draga mea!
Se ridică în picioare, îmi aşează inelul argintiu cu o piatră micuţă şi strălucitoare pe deget şi mă prinde cu braţele. Mă ridică de la pământ şi mă învârte alături de fluturaşi, razele soarelui ne îmbrăţişează, nu pot să cred că e adevărat. Se opreşte din învârtit, mă priveşte cu ochii perfecţi şi albaştri şi îşi apropie buzele de ale mele în timp ce mă joc cu mâna prin pletele lui negre.
- Te iubesc, lupoaică mică!
- Şi eu te iubesc, Alpha păcălici.
- Hei, nu sunt păcălici!
- Ba eşti!
Începem să râdem în hohote, cred că e prima dată când ne simţim atât de bine împreună.
Mă aşează cu picioarele pe iarbă şi ne îndreptăm spre o pătură. Privesc înapoi spre locul magic în care am fost cerută în căsătorie şi observ că e apa sacră, apa care ne-a arătat viitorul.
Ne aşezăm pe pătură şi scoate de la rădăcina unui copac imens şi puternic, un coş de picnic.
- Uite, mâncare demnă de un vârcolac. Fripturică şi bere.
- În sfârşit mâncare.
Fără să stau pe gânduri, iau o pulpiţă bine prăjită şi încep să mă înfrupt din ea, e perfectă, minunată.
După câteva minute de înfruptat, ciocnim câte un pahar de bere rece şi ne ridicăm. Se face târziu, seara începe să îşi aştearnă vălul peste oraş. Arion lasă coşul la rădăcina copacului şi mă ia în braţe, o mână sub umeri şi o mână sub genunchi. Mă poartă cu grijă să nu mă zgârii şi ajungem în faţa casei. Acum ştiu că e numai al meu şi eu numai a lui, nimic nu ne poate despărţi.
- A spus "Da"!!!
Toţi din faţa casei încep să aplaude şi să fluiere după ce Arion le-a dat vestea. Cobor din braţele lui şi mă opresc în faţa lor.
- Voi ştiaţi de asta?
Toată lumea încetează să vorbească pentru un moment apoi încep să râdă. Mama se apropie de mine şi tata se îndreaptă spre Arion.
- Felicitări, draga mea. Eşti o fiinţă specială şi Arion e un Alpha puternic. Să ai grijă de el, eu sunt mândră de tine, fiica mea.
- Mulţumesc mamă! Deşi, mă simt prea tânără pentru căsătorie!
- Anastasia, acest lucru a fost doar propunerea, până la căsătorie mai este destul. Vom discuta mâine mai multe. Acum bucură-te încă zece minute, începe ritualul.
Am emoţii mari pentru acest moment. Dacă nu voi primi puterile, dacă nu voi mai fi acceptată în familie? Îl privesc pe tata şi ascult ce îi spune lui Arion.
- Arion, ne cunoaştem de foarte mult timp, faci parte din familie de ceva timp, dar acum eşti oficial din această mare familie. Anastasia e fiica mea, dacă o răneşti în vreun fel, noi te vom răni mai rău. Felicitări băiete şi ai grijă de ea!
Ce dur a fost tata. Amândoi bat palma și se iau în braţe, toată lumea e fericită, doar că mă aşteptam să primesc un mesaj de la Mike, el era primul care îmi făcea cadouri şi îmi amintea că e ziua mea. Încă e prietenul meu dar nu cred că eu mai sunt a lui.
Tata, Arion şi Josh pregătesc locul pentru săvârşirea ritualului. Tata are un băţ mare în mână, e ascuţit la un capăt şi trasează un cerc în pământ. Arion şi Josh pregătesc trei torţe, plasate în formă de triunghi şi le aprind.
- Anastasia, ai amuleta?
- Da mamă, mereu o port cu mine.
- Foarte bine şi ca să ştii, chiar dacă nu îţi primeşti puterile, tu rămâi fiica noastră și un lider puternic în haită.
- Mulţumesc mamă. Cred că e timpul.
- Aşa e. Ţine minte, stai în genunchi cu ochii închişi și îi deschizi doar în momentul în care te simţi purtată total, până deasupra solului.
- Am înţeles.
Îmi iau inima în dinţi şi mă îndrept spre locul special amenajat pentru mine. Tata mă strânge puternic în braţe şi Arion mă sărută pe frunte, ar fi ruşinos să mă sărute în faţa părinţilor. Toţi stau în faţa casei şi aşteaptă momentul, dar nu mai mult decât mine. Stau aşezată în genunchi în mijlocul cercului, una din torţe fiind în spatele meu, îmi transmite căldură puternică. Luna se iveşte de după nori, e mândră şi frumoasă. Închid ochii şi aştept...stai, simt ceva. O forţă mă ţine de mâini şi mă ridică uşor de la pământ. Mai întâi braţele, trunchiul, coapsele. Hai, încă puțin şi voi primi puterile necesare unui vârcolac.
- Măi, măi, măi. Anastasia pui de lup. Văd că petrecerea abia a început. Nu vă supăraţi că ne alăturăm, nu? Am adus şi nişte invitaţi surpriză.