Rădăcini- Felruk

Tata?

Cât de ciudat poate fi acest moment. Sunt în fața adevăratei mame ,în regatul meu necunoscut și proful de geografie e chiar în fața mea, în haita mea. Oare știe de noi?
- Ce caută el aici? Știe de noi?
- Da, Anastasia, știu de mult.
- De cât timp mai exact?
- Să zicem, cam de când te-ai născut.
Serios? De unde știe acest lucru?
- Poftim? Și eu de ce abia am aflat?
Hyla și George, profu', se uită unul la celălalt. Eu îl privesc nervoasă pe Josh.
- Tu ce ai de spus în apărarea ta?
- Păi...
- Știi ceva? Nu mai spune nimic.
Îl întrerup, chiar nu vreau să mai aud altceva. Toți au știut de mine, numai eu nu. Oare au făcut-o pentru a mă proteja? Nu văd alt motiv.
Hyla se apropie de mine și mă prinde de mână.
- Draga mea, hai, trebuie să vorbim?
- Cu el de față?
- George e din familie.
- Familie? De asta miroase ca noi?
Privesc atentă la colierul lui, care se ivește de sub cămașa albă, descheiată la doi nasturi.
Ne continuăm drumul până la așa zisul palat. E o casă imensă, din piatră albă, două etaje și un balcon minunat, ca în Romeo și Julieta. Urc în jur de zece scări până ajungem la intrare, unde ne întâmpină o ușă imensă din metal. Nu are clanță, cum o deschide? Alături este o chestie în formă de cerc cu cinci găuri. Hyla își scoate ghearele și le introduce în acele spații. Apucă bine și învârte de două ori în sensul acelor de ceas. Se aude un scârțâit asurzitor. Se deschide ușa imensă. Totul e întunecat, având în vedere că afară e destul de lumină, soarele e gata să apună.
- Intră, Anastasia, te rog!
Hyla mă lasă pe mine să fac onorurile, fiind urmată de George și Josh. Bate din palme de trei ori și se aprinde lumina.
- Wow, cât de frumos.
- Îți place?
- Hyla, e minunat! Nu aș fi crezut că există așa ceva în pădure.
- Atunci îți va place și camera ta.
Urcăm scările, cam 20 la număr și ajungem la etaj. Candelabrul din cristal atârnă de la etajul doi. Lumina din cristal se așează delicat pe pereți. E absolut minunat.
- Am ajuns.
Pe ușa camerei este numele meu sculptat din lemn. Cât de frumos. Apăs pe clanță și deschid ușa. Fereastra imensă e prima care mă întâmpină. Un pat micuț și moale e așezat într- un colț al camerei, alături de un șifonier de lemn. Camera e împodobită cu tot felul de lucruri vechi, medievale, le ador. Mă așez pe pat și Hyla lângă mine. George se așează în fața mea pe un scaun și mă privește dulce, e pentru prima dată când mă privește în acest fel.
- Anastasia, promiți să mă ierți pentru ce îți voi mărturisi?
- Depinde, mai întâi vreau să aud ce ai de spus.
Eu nu promit fără să știu despre ce e vorba, e mai bine. Josh iese din camera mea și așteaptă la scări. Îmi dau seama după sunetul pașilor.
- Anastasia, după cum știi, nu ți- am spus nimic despre familie. Acum e cazul să afli, înainte să împlinești 18 ani.
- Spune, mă ții în suspans încă de când am venit.
- Draga mea, George, profesorul tău de geografie , este de fapt tatăl tău.
Nu pot să cred. George, proful nebun, glumeț și mereu atent cu mine, e de fapt tatăl meu? Încep să plâng , nu pot să cred ce aud.
- De ce? De ce nu mi-ați spus până acum? M- ați lăsat să fiu chinuită de Ron și Hilda ,bețivanii cartierului.
Hyla începe să plângă și mă îmbrățișează . Vrea să îmi spună ceva, dar George o întrerupe .