Capitol needitat:
Selyna povesteşte:
- Serios? Nu crezi ca exagerezi puţin? îl întreb pe Mathias privindu-i imaginea în oglinda din faţa mea. Înca de când m-a obligat să ies afară din cameră am fost chinuită şi învârtită în toate felurile, iar chinul meu nici bine nu a început.
Nu înţeleg de ce ţine să mă pregătesc pentru venirea sufletului meu pereche, îl răneşte acest lucru şi-mi pare rău pentru el deoarece ar fi putut fi alesul meu, dar îşi va găsi până la urmă pereche.
- Încerc să ies cu mâinile curate din situaţia asta. Crezi că va fi încântat să te vadă lângă cineva identic cu el? Îţi spun eu, o va lua razna de furie, vreau să rămân întreg...
Rămân cu gura deschisă la declaraţia lui, e cât se poate de serios, nu glumeşte. La dracu! Chiar are dreptate.
- Şi te-ai gândit să scapi punându-mă la înaintare, hăh?
Mă încrunt la reflexia lui, creând un cerc de foc negru în jurul lui.
- Woah! Mai uşor cu intenţiile criminale! tresare.
Mârâi la el şi la femeia ce se ocupă de părul meu.
- Trage-mă încă o dată de păr si nu rămâne nimic din tine! o ameninţ făcând-o să înghită în sec şi să mă privească cu teamă, continuându-şi treaba cu mâini tremurânde. Îmi alege două şuviţe din faţa şi incepe să le impletească la spate într-un mod ciudat, apoi să-mi onduleze restul şuviţelor, insă finalul este unul extraordinar. Ca machiaj foloseşte doar un ruj roşu şi rimel, părăsind apoi camera uşurată.
Mă privesc pentru ultima dată in oglindă, colţul gurii ridicăndu-mi-se într-o tentativă de zâmbet, însă imediat buzele îmi devin o linie dreaptă. Sunt atât de nervoasă, deja puterea i se simte în aer. E clar, va ajunge în curând.
- Dacă ai terminat, fii bună şi fă să dispară cercul ăsta, se face cald aici.
Mathias îmi ia găndul de la el prin intervenţia lui. Oh, Math, ce mă fac eu cu tine? îmi pun întrebarea în gând, între timp eliberându-l.
- Să ne grăbim, trebuie să te îmbraci, din nefericire pentru tine, va trebui sa porţi rochie.
- Ce? ţip la el, ridicându-mă de pe scaun. - Oh, nu, nu! În niciun caz! Nu port aşa ceva.
Mă priveste cu o sprânceană ridicată, continuând:
- Atunci apari goală în faţa lui, mi-e indiferent. Dar în caz că te răzgândeşti, dressingul este acolo, indică o uşă închisă la culoare, apoi iese din încăpere.
Mă indrept obosită spre uşă, deschizând-o, apoi rămânând înmărmurită. Am ajuns în iad...
E răndul meu să înghit în sec la vederea miilor de rochii, majoritatea având aspectul celor purtate de oamenii normali prin secolul al XVIII- lea, fiind lungi până în pământ, având corsete si toate cele.
Îmi stăpânesc cu greu gestul de a-mi trece mâna prin păr, plimbându-mă neajutorată printre miile de haine. Mă simt de parcă au trecut ani de când sunt aici, însă în realitate au trecut numai căteva minute şi deja mă ia durerea de cap.
Cu gândul de a mă întoarce, mă opresc privind cu atenţie rochia. Mă apropii de ea, analizând-o amănunţit.
Spre surprinderea mea, chiar îmi place, aşa că decid să o port. Însă cum o voi îmbrăca, trebuie să mă ajute cineva la corset... Gândurile îmi sunt întrerupte de o voce timidă:
- Domnişoară, am venit să vă ajut să vă îmbracaţi rochia, îmi permiteţi să intru?
- Sigur, răspund simplu.
Durează ceva până ce rochia îmi este aranjată cum trebuie, dar rezultatul mă lasă total surprinsă. Nuanţa închisă de mov îmi scoate ochii si pielea palidă în evidenţă, iar mânecile lungi acoperă cicatricele de pe braţe.
Mă privesc pentru ultima dată. Sunt emoţionată. Îi va plăcea? Va fi surprins? Cum se va comporta? Sute de întrebari îmi distrag atenţia, însă îmi revin cănd o explozie puternica zguduie imensa clădire. A ajuns...
Ies pe hol, izbindu-mă de Mathias. Deschide gura să zică ceva, insă rămâne cu ea aşa, analizandu-mă din cap până-n picioare. Îşi scutura capul, prinzăndu-mă de braţ. Mă ghidează prin labirintul de holuri, părând panicat.
- Trebuie să-l opreşti, a început să-mi omoare oamenii, iar scuturile nu i-au făcut faţă.
Vorbele i se confirmă când ieşim din cladire. Ochii mi se opresc pe silueta impunătoare a vampirului meu, acesta pregătindu-se să scoată inima din pieptul unui războinic, alte câteva corpuri zăcând în jurul său... un zeu al morţii.
- Stop! strig, el întorcăndu-se spre mine, eliberându-şi victima.
În spatele meu, Mathias face câteva semne, toată lumea dispărând.
Rămasă singura cu el, nu fac nimic, decât îl privesc. Chipul îi este lipsit de expresie, nu-mi pot da seama ce va face.
Tresar surprinsă când apare deodată în faţa mea, capturându-mi buzele într-un sărut animalic si brutal. Nu mă deranjează, îi raspund la fel, punându-mi toate frustrările in acest sărut. Îmi înfăşor braţele în jurul gâtului său, lipindu-mi şi mai mult corpul de al său.
Respir cu greutate, abţinându-mi un geamăt când işi plimba buzele pe linia maxilarului, coborând pe gât şi ajungând la locul în care tatuajul nostru ca suflete pereche ocupă o porţiune destul de mare. Aplică câteva muşcaturi blânde, apoi alină zonele cu săruturi. Îmi sprijin capul de umărul lui, închizând ochii şi oferindu-i mai mult acces. Travis mârâie apreciativ îşi continuă gestul până ajunge la ureche, unde şopteşte seducător:
- Îmi aparţii, iar dacă cineva a îndrăznit să te atingă, mai ales idiotul care te însoţea, îşi va pierde viaţa încet şi dureros, ok? întreabă muşcându-mi la final lobul urechii.
Oho! Nu-mi vine să cred, cât tupeu pe tine! gândesc. Dragul meu, să vezi ce-ţi fac...
________________
În sfârşit am terminat capitolul, l-am facut ceva mai lung şi am încercat ceva nou pe la final, sper ca mi-a reuşit cât de cât.
De astfel, cine vrea dedicaţie? Sunt foarte multe capitole fără...
Vă aştept părerile :)
Pupici :*