E abia ora pranzului si pana acum am vorbit incontinuu despre chakra si elementele naturii. Din fericire am avut un curs de lupta ce a reprezentat momentul meu de revigorare; exista riscul sa incep sa casc la propriile mele cuvinte din cauza plictiselii (chiar daca imi place teoria, asta nu inseamna ca e placut sa repeti aproape aceleasi lectii de 4 ori).
20 de minute pauza inseamna ca am timp sa ma plimb putin prin academie. Strabat coridoarele cladirii in speranta ca observ ceva neobisnuit sau are nevoie cineva de ajutorul meu, bucurandu-ma de viata pe care o duc. Sincer sunt destul de mandra de mine; am doar 16 ani si deja am realizat multe din ce mi-am propus (visul meu numarul 1 totusi se afla inca pe lista mea de asteptare, dar cu timpul se va rezolva). In plus toti ninja ma respecta si pana si cei din celelalte natiuni au mai auzit de mine. E un sentiment placut ... ma simt aproape implinita.
Ma indrept spre terenurile de antrenament, gandindu-ma cum as putea sa ii motivez pe novici, ce fel de antrenament ar trebui sa adopt. E destul de greu sa fii instructor si sa adopti o metoda de lucru eficienta pentru copii cu abilitati atat de diferite.
- Hei, Sakura-chan!
Nici nu trebuie sa ma intorc ca sa stiu cine e. Numai amintindu-mi ce s-a intamplat dimineata mi se incordeaza toti muschii .
- Ce e Naruto?
- Ce mai e acum - nu te bucuri sa ma vezi? foloseste tonul lui confuz ca intotdeauna cand nu intelege reactiile celorlalti.
- Stii bine ca nu e asta. Am treaba acum.
- Serios, Sakura-chan? isi ridica o spranceana in mod constient si se preface uimit cand imi arata cat e ceasul. Uite, dar ce interesant ... conform ceasului se pare ca esti in pauza de masa.
- Asta nu inseamna ca nu am nimic de facut, baka! Las-o balta. Ce cauti aici? Ai nevoie de ceva?
- De fapt da. Vino cu mine!
- Unde mergem, Naruto? Nu am timp de surprize acum. Sincer vreau doar sa ma plimb.
- E chiar asa o mare problema daca te plimbi cu mine? adopta un ton ofensat, vizibil deranjat ca nu vreau sa il insotesc.
- Stii ca nu e adevarat.
- Pai atunci nu te mai plange si haide!
Intram pe una dintre strazile din jurul academiei, iar in scurt timp Naruto se opreste in fata unei cafenele.
- Intra! imi spune el pe un ton autoritar.
- Dar nu am timp sa mananc acum, Naruto. Peste 10 minute incepe ora!
- Stiu.
Ma conduce spre o masa pe care era o cafea si o prajitura. Imediat l-am prins de mana, tragandu-l in alta directie.
- Naruto, masa aia e ocupata!
- Ba nu, am rezervat-o eu inainte sa te gasesc. Alea sunt pentru tine; isi indrepta privirea spre cafea si prajitura si, imediat cum vede ca m-am prins ce se intampla, un zambet ii invadeaza chipul, colorandu-i aerul vesel atat de specific caracterului sau.
- Nu era nevoie sa faci asta, Naruto; am replicat cu voce scazuta, nesigura pe actiunile mele.
- Stiu, dar m-am gandit ca ar fi dragut sa mananci si tu ceva consistent pe ziua de azi in afara de un baton.
- Ai vreo problema cu alimentatia mea? intreb eu deranjata, totusi pastrand amuzamentul conversatiei.
- Nu, doar ca muncesti prea mult si nu vreau sa te epuizezi. Abia acum cateva saptamani ai reusit sa te recuperezi in totalitate. Nu iti forta organismul. E periculos. Chiar si pentru tine.
Stiam bine la ce se refera. Imi aminteam prea in detaliu ce se intamplase acum cateva luni. Imi spulber imaginile acelea dureroase si decid sa fiu o prietena buna si sa ii apreciez gestul. Avand in vedere ca eu majoritatea timpului ma comport cu el ca o nesuferita, chiar ma surprinde ca a facut asta, dar nu imi este chiar atat de greu sa zambesc pentru cateva secunde, sa par mai credibila. Brusc un sentiment de vinovatie ma incearca.
- Multumesc! spun eu cu o voce joasa uitandu-ma la el cum se inroseste.
Destul de ciudat pentru Naruto.
- N-ai pentru ce, Sakura-chan; spune el incantat de reactia mea. De fapt incantat e cam putin spus - era atat de fericit ca si cand a castigat o masa gratis cu ramen la Ichiraku.
Ne intoarcem la academie, discutand despre examen. Am incercat sa nu ii mai raspund taios sau sec, macar azi - in mare parte a functionat. E un inceput.
*** 3 ore mai tarziu
- Konohamaru, ai vreo problema?
Eram atat de furioasa pe acest mini-Naruto. De ce din toti elevii el trebuie sa imi faca cele mai multe probleme?
- Da. Unde e Iruka-sensei azi? De ce facem cu tine si nu cu el? raspunde pe un ton amenintator care m-ar fi facut imediat sa il pocnesc daca nu incercam sa ma controlez.
- De astazi eu ma ocup de toate cursurile teoretice si de taijutsu ale claselor terminale pentru ca admiterea va avea loc mai repede. Priceput toata lumea? Ca sa nu mai fiu nevoita sa repet din nou.
Ceilalti elevi, evident aflati in linie, dau in semn afirmativ din cap, cu exceptia lui Konohamaru, desigur.
- Si care-i faza cu asta? Sunt pregatit pentru examen chiar daca am facut cu Iruka-sensei. Nu vad de ce suntem nevoiti sa facem cu tine?! tipa el pe un ton ingamfat care a intrecut orice limita.
- Foarte bine atunci. Daca tu consideri ca esti pregatit, ce-ar fi sa faci o lupta propriu-zisa astazi. Nu vrei?
Toti ceilalti copii s-au dat un pas in spate, putin speriati de fata mea infricosatoare, intelegand imediat ca trebuie sa aleg pe unul dintre ei ca sa se lupte cu Konohamaru.
- De acord. Doar spune-mi numele.
Trag aer in piept si rostesc cu un zambet viclean.
- Sakura Haruno.
- Konohamaru, vrei sa ajungi la spital? intreaba Moegi, speriata de situatia creata. Nu te poti bate cu Sensei, e prea puternica.
- Stai linistita, Moegi. Voi fi bine; se intoarce spre mine si ma provoaca din priviri.
- Stii regulile, Konohamaru. Doar taijutsu! Nimic altceva; incuviinteaza si intra in pozitia de lupta.
Eu nu fac nimic. Doar stau cu mainile in piept si ma uit amuzata la el. M-am decis sa nu il pun jos din prima, pana la urma unde e toata distractia daca fac asta?
- Poti incepe, Konohamaru!
Imediat cum am strigat, s-a indreptat spre mine cu pumnii inclestati tintind spre fata. Evident ca i-am evitat atacul fara sa barez cu nimic, asteptand. Continua cu o serie de lovituri de picioare si coate, insa mult prea usoare. Le eschivez fara efort. Dupa cateva minute, deja m-am enervat, clar:
- Ai de gand sa ma lovesti azi cu ceva, sau vei dansa toata ora?
Toti ceilalti au inceput sa rada cu exceptia lui Konohamaru, care alerga spre mine cu o privire amenintatoare. Incerca sa foloseasca niste tehnici mai complicate, dar secerarea nu ii iesi. Dupa mai multe proiectii esuate, decid sa finalizez lupta. Vreau sa mai fac ceva la ora in afara sa ma uit la Konohamaru cum incearca sa ma loveasca.
- Konohamaru, eu m-am plictisit. Daca mai lasi multe deschideri cand ataci, data viitoare te voi lovi.
Nu ia in seama ce ii spun si incearca sa ma prinda cu o lovitura de picior sarita. Fac un singur pas in lateral si imi implantez pumnul in stomacul sau. Nu am lovit prea tare cat sa ajunga in partea cealalta de sat, dar nici prea incet - trebuia sa ii dau o lectie. Ajunge in gardul academiei, prabusindu-se pe jos. Cativa prieteni se indreapta spre el sa il ajute in timp ce ceilalti se uita la mine stupefiati.
- Deci Konohamaru. Cat de pregatit esti tu pentru acest examen cu adevarat, daca nu ai reusit nici macar o singura data sa ma atingi?
Isi lasa privirea in jos, fara replica. Aici am vrut sa ajung.
Imi continui ora, aratandu-le copiilor niste tehnici legate de inlantuire a picioarelor si cum ar trebui sa foloseasca in lupta atacurile combinate. La final ii aliniez pe toti, dar nu inainte de a le tine un discurs.
- Vreau sa ma ascultati cu mare atentie. Peste 3 saptamani veti avea examenul de admitere. Ceea ce inseamna putin timp pentru pregatire. Antrenamentele vor fi mai intense pentru a fi sigura ca sunteti in totalitate pregatiti. Mergeti acasa si exersati tot ce ati invatat; intalniti-va si faceti simulari de lupte. Antrenati-va, pentru ca nu veti deveni ninja daca nu sunteti cu adevarat pregatiti. Saptamana viitoare vor avea loc simularile la probele practice, respectiv ninjutsu si taijutsu. Sper sa va ridicati la asteptarile mele si, in primul rand, la ale voastre.
- Da, Sakura Sensei! spun toti in cor.
- Liberi! tip eu la ei.
- Uau, Sakura. Chiar trebuia sa fii atat de dura cu ei? Abia isi mai pot tarai picioarele.
- Tu dintre toti oamenii de pe aici Shikamaru ar trebui sa stii cel mai bine cum predau, asa ca nu inteleg de ce esti atat de surprins; ma intorc spre el pentru a face contact vizual.
- Da, dar ce ai facut cu Konohamaru... nu am mai vazut vreun instructor sa faca asa.
- Preferi sa il pedepsesc sau sa il pun la colt?
- Nu, normal ca nu; spune in timp ce isi duce mana prin par, incurcat.
- Ok atunci. Eu am terminat pe ziua de azi. Merg la spital.
- Sigur. Sa treci mai tarziu pe la Hokage-sama sa iti explice situatia cu examenele chunin.
Incuviintez si o iau din loc. Sunt atat de obosita si atat de furioasa incat nu am dispozitia necesara sa ma calmez pentru operatie. Sper sa imi reuseasca scaderea tensiunii.
*** 2 ore mai tarziu
- Intra!
- M-ati chemat, Tsunade-sama?
- Aaa, Sakura. Da. Sper ca Shikamaru te-a informat despre examenul de admitere si ti-a dat noul orar.
- Da. Am primit tot ce e nevoie.
- Bun. Ceea ce vreau sa iti spun este despre examenele chunin. L-am programat exact peste o luna dupa examenul de admitere. Stiu ca trebuia sa fie mult mai tarziu, dar am un motiv intemeiat. Grupul de jounini pe care l-am trimis in cercetare la una dintre ascunzatorile lui Orochimaru au gasit documente ce contineau tehnici secrete asemanatoare cu semnul blestemat al lui Sasuke.
Un fior ma cuprinde cand ii aud numele, dar avand grija sa imi port masca de ninja ce nu tradeaza nicio emotie, o las politicos sa continue. Ea evident nu a observat nicio reactie din partea mea, desi sunt sigura ca astepta una, sau cel putin asa mi s-a parut dupa ce mi-a analizat expresia fetei intr-un mod prea amanuntit.
- Tind sa cred ca Orochimaru ar putea face o vizita in timpul examenelor chunin pentru a-si testa noile descoperiri, de aceea zona probelor trebuie sa fie securizata si satul la fel. Nu voi permite sa se intample ce a fost acum 3 ani. Suntem in relatii foarte bune cu Satul Nisipului, in privinta asta nu imi fac griji pentru ca vom avea cativa jounini care vin pentru supraveghere, insa nu sunt sigura de celelalte natiuni. Perioada aleasa pentru examene este cea in care sunt programate cele mai putine misiuni pentru chunini si jounini, de asta am schimbat data. Asadar, acum ca te-am informat tin sa te anunt ca maine va avea loc un consiliu unde vom stabili cine se ocupa de supravegherea probelor din cadrul examenului de admitere si cele chunin.
- Am inteles.
- Cum a decurs operatia?
- A fost un succes. Pacientul este constient, am reusit sa vindecam ranile adanci, iar pulsul i s-a stabilizat.
- In regula atunci. Poti pleca.
Inchid usa silentios si ma indrept spre campul de antrenament numarul 3, meditand la spusele Tsunadei-sama. Daca exista posibilitatea ca Orochimaru sa se intoarca pe durata examenelor asta ar insemna ca va veni si Sasuke?
Daca ataca satul, voi avea in sfarsit sansa sa imi indeplinesc visul- voi putea in sfarsit sa il omor pe Sasuke Uchiha. Pentru mine e doar un tradator. Sa pleci din sat pentru putere, cand exista atat de multi ninja care te pot ajuta sa avansezi? De ce ai pleca la un criminal sa te ajute? Eu am ramas in sat si am ajuns chiar foarte bine.
Visez cu ochii deschisi la momentul cand il voi sterge de pe fata pamantului pe acel tradator, un zambet sadic tradandu-mi gandurile, cand il aud pe Kakashi.
- Sakura.
- Ai ajuns devreme. Ce s-a intamplat?
- Ce vrea sa insemne asta? Am si eu momente cand ajung la timp.
Imi dau ochii peste cap ca sa nu fiu nevoita sa mai continui discutia.
- Deci, stii bine ce vom lucra azi.
- Da.
Pana s-a intunecat am lucrat la controlul chakrei pentru perfectionarea stilului apei. Dintre toate elementele eu sunt perfectionata pe apa, dar pot controla foarte bine si pamantul; asa cum Naruto este specializat pe vant, iar Sasuke pe foc si fulger.
Eram atat de fericita cand am descoperit ca sunt bazata pe apa, incat uitasem complet ca Sasuke controleaza si fulgerul; asta e un dezavantaj pentru mine, insa m-am decis impreuna cu Kakashi sa ma axez foarte bine pe apa, avand in vedere ca el stia majoritatea jutsu-urilor copiate cu ajutorul Sharinganului si cand voi fi destul de experimentata vom lucra cu manipularea chakrei pentru un al treilea element sau pentru combinarea celor doua pe care le folosesc deja. E extrem de greu, totusi trebuie sa continui cu antrenamentul daca vreau sa devin mai puternica. In plus, vreau sa dau peste cateva luni examenul pentru jounin asa ca nu imi permit sa pierd timpul, mai ales ca am in plan sa dezvolt si tehnici genjutsu pana atunci cu ajutorul lui Kurenai-sensei.
Stiu. Multe de facut, putin timp. Cu toate acestea se merita ca sa imi indeplinesc scopul si sa devin mai puternica.
*** O ora mai tarziu
Eu si Kakashi ne strangem echipamentul, amandoi fiind ingandurati, deci preocupati de orice altceva.
- Sakura. Te-a informat Hokage-sama cu privire la examenele chunin, nu?
- Da. De ce?
- Intrebam doar. Asta inseamna ca stii si de consiliu.
- Da, normal.
Si-a lasat privirea in jos, in semn ca vrea sa termine conversatia, dar eu nu vreau sa o las balta.
- Kakashi, s-a intamplat ceva?
- Nu, doar ca sunt ingrijorat din cauza posibilitatii ca examenele chunin sa fie compromise.
- Te referi la Orochimaru?
- Nu chiar.
Se uita in ochii mei cu subinteles , cautand in ei vreun semn de slabiciune, teama. Imi pastrez masca si cu o voce rece afirm sec:
- Sasuke.
Hey . Deci am postat capitol mai lung pentru ca urmatorul nu stiu cand voi mai avea timp. Sper ca va place ideea si modul in care redactez. Daca aveti sugestii sau pareri, let me know .
Cei care citesc aceasta poveste ... poate ar fi interesati si de cealalta carte pe care o scriu (The story of my life ). Nu e terminata.