Au trecut trei zile de cand eu si Zayn ne-am pomenit in aceea seara cu surioara lui Safaa, la el in apartament. Bietul de el era sa faca un atac de cord cand a vazut-o acolo stand si uitandu-se la desene animate. Amandoi ne hlizeam la ea ca si cum l-am fi vazut pe Obama dezbracat. Asta a durat bineinteles doar circa cinci minute dupa care micuta pustoaica de unsprezece ani i-a sarit in brate fratelui ei. Era foarte clar cat de mult il iubeste pe Zayn si de asemnea si el era foarte bucuros sa o vada doar ca era prea uimit atunci ca sa isi poata exprima fericirea. Imediat ce Safaa i-a dat drumul s-a uitat la mine cu acei ochii mari si albastri. Albastri? Hm... ma intreb oare de la cine i-a mostenit? Mi-a zambit cu inocenta specifica varstei ei si mi-a sarit si mie in brate. Am fost socata, dar am strans-o si eu in brate. Langa canapea era un rucsac ce avea in el cateva haine de-ale ei si periuta de dinti pus alte chestii personale. Deci venise pentru a ramane. Dar intrebarea era cum de a reusit sa ajunga aici tocmai din New York. Sa fim sinceri are unsprezece ani, ce Dumnezeu?
Zayn a inceput, pe urma sa-l sune in disperare pe tatal sau care se pare ca avea telefonul inchis. Bineinteles ca in disperarea lui nu i-a trecut prin cap sa o intrebe si pe Safaa daca stie ceva. Am facut eu acest lucru si ca urmare tot misterul s-a elucidat. Safaa ne-a povestit ca tatal lor a urcat-o in avion si a sunat o veche cunostinta din LA ca sa vina sa o ia de la aeroport si sa o aduca aici. Apoi pustoaica ne-a , sau mai bine zis, i-a inmanat un plic alb lui Zayn spunandu-i ca e de la tatal lui. Inauntrul acestuia era o scrisoare si... bani? Dar de ce, de unde, cum?
"Zayn
Ti-o trimit pe Safaa in grija. Am intrat in cateva probleme si nu cred ca e bine pentru ea sa mai stea aici. Banii sunt pentru cheltuieli. Ai grija de surioara ta fiule, e un ordin si nu vreau sa te impotrivesti. Daca totul se va termina iti voi da de stire.
Tatal tau. "
Imediat ce a citit scrisoare Zayn s-a enervat destul de tare, dar in fata surorii sale se stapanea. Dupa ce am citit si eu aceea scrisoare am realizat ca tatal sau nu a facut decat sa dea cu bata in balta. Nici Zayn nu sta prea bine la capitolul siguranta, iar el i-o trimite pe surioara lui inocenta si fara aparare. Ce ironic? Asa tata asa fiu... dar nu, ce tot spun eu aici, nu cred ca Zayn ar fi in stare sa faca tot ce le-a facut tatal lor, familiei lui. Si in plus el ma are pe mine, ii voi fi alaturi atat cat voi putea, indiferent de situatie. O vom scoate la capat cumva.
In aceste trei zile am mers la liceu, dar si la cafenea si am fost surprinsa de faptul ca nimic nu s-a mai intamplat. Niciun semn de la Scott. Pe de alta parte insa, Zayn nu prea mai sta acasa noptile si adesea vine cu rani pe el. Nu inteleg ce naiba face, dar ceva imi spune ca are legatura cu Scott. Nu-mi place sa-l vad asa. E atat de obosit. Are cearcane si fata lui frumoasa ii este umbrita de cele cateva mici vanataie pe ici pe colo. Spre deosebire de mine el nu a mai dat pe la scoala, sau si cand a venit a dormit la toate orele. Orice ar face nu e bine si nu stiu cum sa fac sa-l ajut. De fiecare data cand am incercat sa vorbesc cu el, imi spune sa nu ma ingrijorez, imi spune ca e bine si ca totul e in capul meu. De vanatai mi-a spus ca pur si simplu s-a lovit. Da, vezi sa nu si eu m-am nascut ieri, nu-i asa? Poate scuzele astea merg la sora lui, dar pe mine nu ma poate mintii.
Micuta Safaa este un copil minunat, atat de dulce si de draguta cu toata lumea. Zilele acestea am stat destul de mult cu ea si mi-a povestit cum e viata ei in New York. Aparent domnul Malik a stiu cum sa se ascunda de ea, astfel ca pustoaica nu avea habar in ce mizerii intrase tatal ei. Avea tot ce-i trebuia acolo. Insa spunea ca mereu ii este dor de fratele ei si ca ar dori sa stea mai mult cu el. Mi-a mai spus ca atunci cand Zayn a fost in New York si a stat la tatal sau, nu a fost zi in care ei sa nu se certe. Erau singurele momente in care era speriata, deoarece tipau foarte tare unul la altul si isi spunea lucruri urate.
Termin de pregatit masa si asez totul in farfurii. Am facut niste paste cu sos si piept de pui. Mama m-a invatat sa gatesc si iata ca imi prinde bine acum. Este ora sase si un sfert dupa amiaza si unul din rarele momente in ultimele zile cand Zayn este acasa. El si Safaa sunt in sufragerie si se tot amuza pe un subiect necunoscut mie. Ii privesc nostalgica cum se gadila unul pe altul, cum se imbrancesc, iar zambetul de pe fata lui Zayn pare atat de frumos. Safaa reuseste sa-l scoata la suprafata pe Zayn cel fericit. Stiu ca am spus ca voi inceta sa-l intreb despre secretele lui, dar devine din ce in ce mai greu sa imi opresc impulsul de a-l urma oriunde s-ar duce in fiecare noapte. Acum ca ma uit mai bine si il vad jucandu-se cu surioara lui pot sa declar cu mandrie ca Zayn va fi un tata bun pentru copii lui. Hm... copii, deja ma gandesc la mult prea mult. Suntem inconjurati de atatea probleme si eu ma gandesc la tampenii absurde.
Privind in fata dar nu intr-un punct anume nu-mi dau seama ca Zayn sta acum in fata mea privindu-ma amuzat si fluturandu-si mana prin fata mea. Clipesc de mai multe ori atindindu-mi privirea asupra lui. E imbracat doar cu o pereche de blugi negri taiati si nimic altceva. Mainile sale imi cuprind talia lipindu-ma de pieptul sau cald.
-Ce-i cu tine in ultima vreme? ma intreaba iar eu ii privesc culoarea minunata a irisilor sai. Mana mea calatoreste pana in dreptul fetei lui si ii atinge urma de la abuza, ce in urma cu cateva zile era o rana destul de urata. Expresia fetei lui se schimba si devine iritat. Imi retrag mana, nevrand sa-l supar.
-Nimic, spun si ma dezlipesc din bratele lui mergand inapoi in bucatarie. Ii aud pasi in urma mea,dar nu ma intorc.
-Iubito...
Bratul imi este apucat de mana sa si sunt intoarsa inapoi cu fata spre el. Imi prinde fata in palmele sale iar ochii sai imi patrund pana in cel mai intunecat coltisor al inimii. Incerc sa-mi feresc privirea.
-Hei, uita-te la mine... ce s-a intamplat, spune-mi!
Inspir adanc pregatita sa ma descarc, dar suntem intrerupti de Safaa care spune ca-i este foarte foame. Se aseaza la masa, dar Zayn ii spune sa-si ia farfuria si sa mearga la desene in sufragerie. Pitica e mai mult decat incantata ca poate manca si sa-si urmareasca serialul preferat in acelasi timp asa ca dispare imediat din incapere. Privirea lui Zayn ma incurajeaza sa continui ceea ce doream sa spun inainte.
-TU! Asta s-a intamplat Zayn, esti plecat in fiecare noapte si eu nu am nicio idee unde te tot duci plus ca dimineata vi cu vanatai si lovituri pe care nu inteleg de unde le capeti si in afara de asta ma si ignori in majoritatea timpului pentru ca esti ocupat sau dormi. Nu ma intelege gresit, te rog, doar ca nu vreau sa te vad asa. Esti obosit si in plus inca esti foarte retinut cand vine vorba de ceea ce faci. As vrea macar sa-mi spui cu ce te ocupi in fiecare seara, poate asa as intelege...
Ofteaza si respiratia sa se loveste de fata mea. Din nou privirea lui e trista si chinuita.
-Exact de aceea te-am indepartat Jess!
Oh nu, ce naiba am facut! Nu asta am vrut sa spun eu. Nu vreau sa ne despartim din nou, nu mai vreau sa trec prin ce am trecut prima data. A fost de ajuns ca sa-mi dau seama cat de tare ma doare. Il privesc terifiata si mintea mea ramane blocata pentru o secunda la fel ca si corpul.
-Nu am vrut ca tu sa te ingrijorezi din cauza mea. Am vrut sa fi in siguranta si stiam ca acest lucru nu e posibil cu mine in preajma ta. Iar acum, se pare ca imi dovedesti cata dreptate am avut, odata ce termina ce are de spus pleaca in dormitor si dupa zece secunde aud usa trantindu-se cu un zgomot acut.
Merg inconstient in dormitor si cand ma asigur ca am inchis usa, genunchii mei cedeaza si alunec usor in jos. Imi strang corpul luand o pozitie de ghemuit si lacrimile ma napadesc in cele din urma. Ce am facut? Iar l-am pierdut? Si din nou a fost vina mea. La dracu! de ce am spus toate acele lucruri, trebuia sa tac si sa-mi vad de treaba mea. Acum ce am rezolvat? Nimic, absolut nimic ma simt chiar mai prost ca inainte.
Doua batai in usa ma fac sa tresar amintindu-mi ca nu sunt singura in apartament. Imi streg lacrimile cat de bine pot si expir de doua ori inainte sa-i deschid usa micutei Safaa.
-Jessie de ce plangi? Te-ai certat cu fratele meu? intreaba cu vocea subtire si inceata privindu-ma cu acele oceane albastre ce aveau acelasi efect ca si fratele ei. Ce in neregula cu ochii lor?
-Nu Safaa de unde ti-a venit asta? Nu plangeam! spun si incerc sa schitez un zambet cat mai natural, dar nu sunt sigura ca mi-a iesit. Fetita ma prinde de mana si ma trage pana ce amandoua ne asezam in pat. Mana ei gingasa si delicata imi atinge usor obrazul.
-Iarta-l pe Zayn. Cateodata se supara foarte usor si pe mine se mai supara, dar stiu ca ii va trece! mormaie, iar eu ii zambesc si ma ridic.
-Haide e timpul sa te culci! spun si o trag in camera ei. Da, surprinzator, dar Safaa are camera ei. Nu stiusem asta pana in ziua cand a sosit aici. De obicei aceea usa sta incuiata. Inauntru sunt cateva jucarii mai vechii cei drept si totul e decorat pentru fetite de varsta ei, inclusiv patul care este pentru copii.
Dupa ce s-a schimbat in pijamale si s-a spalat pe dinti, am invelit-o bine si i-am dat un sarut de noapte buna pe frunte. Am iesit din camera avand grija sa sting lumina. M-am intors si eu in dormitor. Am facut un dus lung in care lacrimile nu se mai opreau. La naiba Zayn! Mi-am luat lenjeria intima pe mine si am luat la intamplare un tricou din dulap. Proasta miscare. Era a brunetului si era ceva mai mare de mine fapt pentru care imi ajungea pana sub fund. Nu-mi mai pasa acum asa ca l-am luat pe mine. Mirosul sau ma va ajuta sa dorm sper si imi va crea iluzia ca e aici langa mine desi nu e si nici nu stiu cand il voi vedea din nou. Nu pot sa cred ca iar ne-am certat. M-am bagat in pat chircindu-ma ca un covrig sub patura. Stomacul incepuse sa ma doara de cateva minute si persista tot mai mult. Adevarul e ca am inceput din nou sa nu mai mananc. Cum Zayn nu prea mai e atent la mine nu a mai fost nimeni sa ma oblige practit, sa mananc ceva, asa cum facea el. In ultima luna am slabit considerabil si acest lucru se vede cu ochiul liber.
Nu stiu cat timp am stat si am suportat durerea. Un minut, o ora, doua, trei habar nu am. Nu doream sa ma ridic si sa incerc sa iau o pastila sau ceva pentru ca pur si simplu nu vroiam. Macar durerea ma tine ocupata sa nu ma mai gandesc la cearta cu el. Imi tin palma peste abdomen in incercarea patetica de a-mi diminua durerea, dar cu toti stim ca nu va disparea. Acum fac ce am facut tot timpul, ma amagesc. La fel cum m-am amagit si cu relatia perfecta a parintilor mei care de fapt era groaznica. Ca un mar putred la mijloc. Asa era relatia lor, la suprafata frumos si stralucitor, iar in mijloc era stricat. Relatia mea cu Zayn a fost din nou o amagire. Am crezut ca suntem perfecti impreuna, dar acum suntem atat de diferiti si atat de opusi. Incep sa cred tot mai tare ca el a acceptat sa ne impacam doar pentru ca ii era mila de mine. Ajunsesem intr-un impas in care probabil aratam deplorabil si compasiunea l-a facut sa se indure de mine. Sunt asa o toanta!
Am auzit usa trantindu-se, dar nu m-am miscat. Scartaitul usi dormitorului m-a facut sa constientizez ca se intorsese. Probabil ca am stat asa destul de mult caci de obicei nu am idee cand se intoarce. De cele mai multe ori vine dupa miezul noptii sau chiar dimineata. Am auzit cateva zgomote ca un sertar deschizandu-se si inchizandu-se, apoi sunetul unui fermoar si cateva clinchete. Patul s-a lasat sub apasarea corpului sau. Se asezase la o distanta considerabila de mine, deci inca e suparat. Fara sa vreau un icnet imi scapa cand durerea de stomac imi face corpul sa tresara incet. Fir-ar! Sper ca nu a observat. Au trecut zece secunde si nici o miscare. Poate ca a adormit... rasuflarea calda se loveste de ceafa mea si imi face parul sa se zbarleasca si pielea de gaina. Se foieste putin si mana sa se strecoara usor pe talia mea, iar barbia i se aseaza in scobitura gatului meu. Nici un moment nu trece si zvacneste din pat ca ars aprinzand lumina. Imi inchid ochii si sper ca ma va crede adormita, dar o parte din mine stia deja ca nu ma crede. Da patura de pe mine si il aud mormaind:
-Jess, ce naiba ai?
Continui sa tac, dar din nou durerea ma face sa icnesc ca un copil mic. Sunt intoarsa cu fata spre el si astfel imi deschid ochii invinsa. Mainile sale ma ridica incet in sezut si imi da parul de pe fata. Continui sa-mi tin mainile in jurul abdomenului din instinct.
-Esti transpirata toata si tremuri, la naiba! injura in soapta cateva cuvinte si isi trece mana prin par speriat.
-N-am nimic e doar o durere de stomac! spun crezand ca voi reusi sa-l linistesc.
Zayn se ridica din pat si abia acum observ ca era doar in boxeri. Iese din camera si apoi reapare dupa cateva minute cu o cana in mana si un pahar cu apa in cealalta. Le aseaza pe amandoua pe noptiera si apoi cauta printr-un sertar ceva. Scoate o cutie alba cu niste dunci rosi si verzi. Scoate o folie de pastile din acesta si apoi desface o pastila. Se apropie si mi-o intinde impreuna cu paharul cu apa. Ma stamb refuzand sa o iau. Urasc pastilele la fel de mult cum urasc si spitalele. Se incrunta enervat si aproape ca ma obliga sa bag pastila in gura si sa iau o gura sau doua de apa apoi sa o inghit. Tusesc incet si astept urmatoarea sa miscare. Lsa paharul cu apa pe noptiera si ia cealalta cana care avea un miros placut si parfumat. Era ceai. Se aseaza in asa fel incat el sta rezemat in pat si ma trage in bratele sale asezandu-ma la pieptul sau. Imi da cana si ma indeamna sa o beau. Dupa ce iau prima inghititura observ ca e chiar foarte bun si il beau pe tot.
-Esti mai bine? ma intreaba in timp ce-mi mangaie dragastos parul.
Pun cana pe noptiera si ma intorc in bratele sale calde. Imi asez obrazul pe pieptul sau ascultandu-i bataile ritmate ale inimii. Imi saruta parul si mana sa imi mangaie spatele.
-Iarta-ma pentru mai devreme. Nu te voi mai presa si...
-Inceteaza! Eu trebuie sa-mi cer iertare, printeso. Ai perfecta dreptate in tot ce ai zis. Stiu ca iti e greu si stiu ca vrei sa afli cu ce ma ocup, insa nu pot sa-ti spun...
-Te ameninta? intreb intr-o doaga, iar el chicoteste luat prin surprindere.
-Nu, ce te face sa crezi asta? Jess toate vanataile acelea sunt nimic in comparatie cu ce am facut eu. Singurul care ma ingrijoreaza pe mine e Scott pentru ca ne cunoastem de la inceput si stie destul de multe, intelegi... nu pot, de fapt nu vreau sa-ti spun adevarul pentru ca ma tem, spune si casc ochii cat cepele.
Imi ridic capul privindu-l in ochi, dar el isi fereste privirea.
-Frica de ce? mormai.
-De faptul ca atunci cand vei afla tu vei dori sa pleci de langa mine. Sunt prea egoist ca sa te las sa pleci desi stiu ca acesta ar fi cel mai corect lucru. Am incercat, jur ca m-am straduit, dar nu pot. Nu vreau sa ma gandesc la momentul acela pentru ca stiu cat de mult ma va durea sa te vad plecand, vreau sa traiesc clipa si sa apreciez ce am acum.
Nu mai stiam ce sa spun. Lui ii e frica sa nu ma piarda pe mine? Doamne Sfinte, de cate ori trebuie sa-i repet, orice ar fi nu poate fi atat de grav incat sa ma faca sa-l parasesc. Mi-am ridicat putin barbia si l-am sarutat delicat. Il iubesc, cum as putea sa-l parasesc cand doar pe el il mai am. Acum cand are nevoie de mine cum sa-l pot lasa singur?
Buzele sale le modeleaza pe ale mele si limba sa se dueleaza cu a mea intr-o lupta ce e castigata cu usurinta de el. Inainte sa-mi dau seama ajunge deasupra mea si sarutul nostru devine mult mai pasional. Mana sa se aseaza pe coapsa mea urcand din ce in ce mai mult. Pe masura ce inainta tricoul larg mi se ridica tot mai mult. Coboara cu saruturile pe linia maxilarului, apoi pe gat. Nu pot sa descriu prin cuvinte valul urias de fiori ce mi-a luat cu asalt tot corpul. Ii cercetam curioasa spatele cu degetele mele mici si subtiri. Incepand de la ceafa apoi spre omoplati urmand linia coloanei vertebrale. Tricoul meu deja ajunsese deasupra abdomenului. Dintr-odata s-a oprit si rotindu-se printr-o miscare rapida ajung deasupra lui.
-E tarziu, trebuie sa dormi! imi spune strangandu-ma in bratele sale calde. Imi lipesc buzele de pielea fina a pieptului sau si il sarut dulce in acel loc.
-Te iubesc! spun dupa care alunec intr-un somn adanc.
Imi simt pleoapele deranjate de lumina difuza ce inunda incaperea si deschid ochii frecandu-ma cu podul palmei. Imi invart privirea prin camera si constat ca sunt singura. Cobor din pat si imi tersesc picioarele goale pe parchetul rece. Ajung in bucatarie inca somnoroasa si il caut pe Zayn cu privirea. Nu e aici. Niste pasi micuti se aud in spatele meu si ma intorc involuntar. Safaa are exact aceeasi figura ca a mea, cea de proaspat trezita. Imbracata cu niste pijamale turcoaz ce ii vin atat de dragut, pustoaica se aseaza pe canapea si da drumul la desene dupa care imi ureaza un " Buna dimineata" ragusit. Ii raspund si eu si decid sa ma asez langa ea. Dupa nici cinci minute de cand ne uitam la desene usa de la intrare se deschide si un Zayn imbracat cu o pereche de pantaloni gri de trening si un hanorac negru isi face aparitia tinand in mana o punga cu alimente. Parul sau este ciufulit ca de obicei intr-un mod artistic, specific doar lui, iar ochii ii sunt la fel de minunati ca de obicei. Imi zambeste dupa care lasa punga pe blatul din bucatarie si se pozitioneaza in spatele canapelei. Printr-o miscare agila sare peste acesta si ajunge sa stea intre mine si Safaa. O prinde pe sora sa de dupa gat si o trage spre el sarutand-o pe frunte. Fata se stramba la el si ii face semn sa o lase in pace caci e concentrata pe desene. Brunetul rade amuzat si atentia sa e indreptata spre mine. Maxilarul imi este prins de degetele sale si buzele imi sunt capturate intr-un sarut pofticios de care sunt putin socata initial, dar ma conformez repede.
-Ti-ai cerut scuze fratioare? intreaba Safaa intrerupandu-ne. Zayn o priveste confuz si inclina capul intr-o parte.
-La ce te referi, pitico?
-Ai facut-o pe Jessie sa planga aseara! mormaie. Si nu sunt pitica! continua usor iritata impungandu-l pe fratele ei cu cotul.
Imi simt fata mai rosie ca niciodata. Zayn isi indreapta privirea spre mine si zambetul sau de dinainte paleste. Isi duce o mana in parul meu incepand sa se joace cu o suvita de par. Imi apropie capul de fata lui si ma saruta pe par alegand sa ramana o vreme cu buzele lipite de parul meu, aproape de ureche.
-Iarta-ma, frumoaso! imi sopteste si simt cum mi se face pielea de gaina. Imi aplec capul asezandu-l pe umarul lui. Imi frec nasul de pielea gatului sau.
-L-am iertat deja, Safaa! ma adresez surorii lui in timp ce Zayn imi cuprinde talia cu bratul.
Dupa ce m-am imbracat cu ceva mai multe haine, ca sa zic asa, am inceput sa caut prin sertare incarcatorul telefonului meu. Trebuia sa o sun pe Kate si nu mai aveam baterie. Of, unde naiba l-am pus? Am cautat in sertarul de la noptiera,dar singurele chestii pe care le-a, gasit au fost cateva foi, un pachet de tigari aproape gol, servetele si... prezervative. Am cascat ochii cat cepele la vederea plicului auriu, dar am scuturat din cap si am inchis sertarul. M-am mutat la sertarul in care isi bagase Zayn pistolul in prima noapte in care am sosit aici, sincer de atunci nu am mai vazut aceea arma, probabil ca a ascuns-o. Am desfacut sertarul si am ignorat toate nimicurile din el cautandu-mi cu privirea incarcatorul. O punga de hartie maronie mi-a atras atentia, asta nu era aici pana acum. O iau in mana si mi se pare destul de grea. Nu ar trebui sa-mi bag nasul aici, dar curiozitatea ma indeamna sa deschid punga. Scot un pliculet dintre zecile care erau acolo. Seamana ca cu praf alb precum faina si e intr-o cantitate destul de mica. Inghit in sec si imi dau seama ce este de fapt. Punga imi este smulsa din maini si la fel si plicul. Imi intorc privirea catre Zayn si vad ca era destul de furios.
-Ce naiba faci? maraie printre dinti.
Ii ignor intrebarea si ma apropii de el privind inca socata acel pliculet. Indeasa pliculetul inapoi in punga si o baga grabit in sertar. Imi ridic acuzator o spranceana si il privesc insistent.
-Zayn ce naiba cauta acelea la tine? marai nervoasa.
-Nu e treaba ta! spune si incepe sa se imbrace semn ca probabil vrea sa plece. Oh, nu, asta nu mai poate continua asa, nu mai am de gand sa stau de-o parte.Probabil ca m-am saturat de atata mister.
-Sa nu indraznesti sa pleci acum! Spune-mi adevarul pentru numele lui Dumnezeu! tonul meu deja urcase cu cateva octave si probabil ca Safaa ne auzise, dar in momentul acesta eram prea orbita de furie ca sa-mi mai pese. Brunetul se uita la mine mirat si pufneste tragandu-si blugii pe el ignorandu-mi cererea. Bine, daca vrei sa jucam dur Malik, atunci asa vom face!
-Daca pleci acum nu ma vei mai gasi cand te intorci, Zayn! il amenint sperand sa-l fac sa vorbeasca.
Isi ridica privirea spre mine. Ochii ii sclipesc de uimire si buzele i se intredeschid lasand aerul sa iasa. Dupa cateva momente zambeste si privirea lui imi strapunge pieptul in doua. E dezamagit si evita sa se uite la mine. Clipeste de mai multe ori in timp ce isi trece mana prin par dezordonandu-l.
-Daca iti spun vei pleca oricum, Jessica! mormaie asezandu-se in pat cu capul in palme frecandu-si iritat si stresat fata.
Nu pot. Nu ma pot tine tare in fata lui cand il vad atat de chinuit de sentimentul acesta. In timpul cat am fost despartiti nu numai eu am fost cea care a suferit. Si el de asemenea a fost singur cand trebuia sa ma aiba alaturi. Nu mai vreau sa-l vad trecand prin asta. Stiu ca se simte vinovat pentru acel lucru pe care imi repeta ca l-a facut, dar pe care nu vrea sa mi-l dezvaluie. M-am asezat langa el si i-am luat mainile de pe fata strangandu-le cu proprile-mi maini. M-am pozitionat in fata lui stand in genunchi. I-am dat drumul la maini si putin nesigura mi-am intins bratele catre el larg deschise.
-Hei, vino aici, l-am incurajat si fara sa stea pe ganduri s-a apropiat lasandu-ma sa-l cuprind intr-o imbratisare cald.
Fata sa era ingropata in umarul meu si bratele imi inconjurau talia in timp ce ale mele ii mangaiau lin spatele si umeri lati. A oftat prelung inainte sa fim intrerupti de telefonul sau. Il scoate din buzunar si arunc si eu o privire asupra ecranului tactil. Cuvandul " Tata" era scris cu litere mari si negre. Zayn raspunde imedia:
-Alo?
-...
-Esti sigur?
-...
-In regula, maine o s-o conduc la aeroport! ezita o clipa inainte sa continue, dar in cele din urma spuse : Esti in siguranta nu-i asa?
Puteam sa observ din tonul vocii sale cand rostise acele cuvinte ca era ingrijorat pentru tatal sau. Inchide telefonnul si il baga in buzunar. Se ridica si ma ajuta si pe mine sa ma ridic. Inca asteptam un raspuns la intrebarile mele.
-Nu sunt ale mele Jess! Nu vand droguri daca asta crezi, trebuie doar sa le tin un timp aici!
-Nu vinzi tu, dar ajuti pe cineva sa o faca, daca le tii aici.
Ofteaza si se ridica.
-Spuneai ca ma iubesti...
-Asa e, raspund dupa care ma ridic si eu.
-Atunci te rog nu mai pune atatea intrebari! Nu-ti pot raspunde si ti-am explicat motivul, te rog intelege ca nu vreau sa sti ce am facut si ce fac in continuare. Nu as suporta sa te pierd, Jess! Nu mai pot sa trec din nou prin aceeasi tortura.
Ma uit la el cu o privire intensa gandindu-ma bine la cuvintele lui.
-Eu te iubesc Zayn, dar ma intreb... viceversa e valabila?
Imi cer mii de scuze pentru intarziere :( am fost destul de ocupata saptamana acesta! SCUZE! ^^