✓ Harry's sister

Capitolul 15

Din perspectiva lui Louis

Simt ca mor. Stau in spitalul asta afurisit de sase ore, iar doctorul nu mi-a dat nici o veste despre Rebeca. Nu vreau sa o pierd. Am fost un prost!

Am pus cafeaua pe masuta de langa scaun, plina de alte pahare goale. Mi-am scos pachetul de tigari din buzunar, am scos una si am pus-o intre buze, apoi am aprins-o. Stres.

Voiam sa-i spun ca nu a fost vina mea, dar acum nu vreau sa gasesc scuze. Deja e prea tarziu. Cand ma uit la ea... la fata ei palida, imi vine sa ma arunc in cea mai mare prapastie si sa mor. Nu trebuia sa i se intample asta. M-am dus in camera unde era ea si m-am asezat pe scaunul de langa pat. M-am uitat la ea si am observat cat de frumoasa este. I-am mangaiat obrazul rece si am sarutat-o incet.

"-Imi pare rau!" spun sarutandu-i mana. "Trezeste-te, te rog! trezeste-te!"

Lacrimile curgeau incet. Durere, regret... este tot ce pot sa simt.

Rebbeca's P.O.V

Nu mai pot... nu mai pot!
Inima mea este franta, iar durerea din piept nu dispare. Nu imi pasa de accident. Tot ce vreau este sa mor, sa nu mai simt atata durere. Am vazut acea lumina si voiam sa ma duc la ea, dar am auzit acele cuvinte... acele cuvinte... Mai am de ce sa lupt?

Louis...

Parca imi si amintesc primul nostru sarut. nici macar nu tineam unul la altul atunci. Huh, cata ironie.

*secventa retrospectiva*

Am urcat repede la mine in camera punandu-ma direct in pat si incepand sa plang. De ce trebuie sa existe baietii?

Lumea ar fi mult mai buna fara baieti. Trebuia sa stiu ca Jake e asa.
Trebuia sa ascult de toti cand m-au amenintat. Si mi-au spus sa nu am incredere in el.

Ugh, il urasc.

Ma invart in pat si dau cu pumnii in perna de nervi. Un ciocanit se aude si eu murmur un "Intra" stand tot cu fata in perna.

"-Ai patit ceva?" aud o voce familiara din spatele meu.

"-N-am nimic."Spun cu vocea tremuranda.

"-Te cunosc, spune-mi ce ai."

"-Louis, n-am nimic."

Imi las capul in jos uitandu-ma la picioarele mele. Isi pune degetele pe barbia mea ridicand-o , fortandu-ma sa il privesc in ochi.

"-Ai plans?"ma intreaba.

'-N-nu."Ii raspund balbait.

"-Hai la bucatarie, cred ca ti-ar prinde bine un pahar cu apa."

Aprob usor din cap si iesim din camera mea indreptandu-ne spre bucatarie. Ma sprijin de blat si Louis imi da un pahar cu apa. Beau usor din el si inchid ochii incercand sa nu imi amintesc din nou de nenorocitul ala. Pun paharul in dreapta mea si ma uit la Louis care se holbeaza la mine. Imi pun mainile pe langa mine si ma sprijin mai bine de blat.

Louis se apropie de mine punandu-si mainile de o parte si de alta a corpului meu fixandu-si privirea asupra buzelor mele. Raman impietrita si inghit in sec. Se apropie atat de tare incat ii pot simti respiartia calda asupra buzelor mele. Imi pun o mana pe pieptul lui incercand sa il indepartez, dar ii simt inima batand foarte tare. Se apropie mai mult pana isi uneste buzele cu ale mele formand un sarut perfect si inocent, dar lung.

Ma desprind de el si imi pun mana la gura instant.

*sfarsitul secventei retrospective*

Am deschis usor ochii. Lumina din camera ma orbea.

"-Louis." Soptesc, simtindu-mi gatul uscat.

Si-a ridicat capul, apoi  azambit usurat.

"-Nu imi vine sa cred!"

I-am sters lacrimile de pe obrajii sai.

-I'm awake and i'm alive! spun incet, gandindu-ma la melodia lui Skillet. incepem sa radem.

Doamne, era sa mor si eu ma gandesc la melodii. L-am tras mai aproape si l-am sarutat lung. Stiu ca dupa ce mi-a facut... eu inca il iubesc. Il iubesc si il voi iubi mereu...

*editat 7/22/2017*