Pentru că te-am cunoscut

2. Hai steluțo, adu-mi-l...

   Zăcea tristă pe marginea lacului. Arunca din când în gând câte o piatră de furie când își aducea aminte momentul de la teren.

— Doamne, ai putea te rog să-mi trimiți pe cineva care să mă iubească așa cum sunt? Fără să creadă ceea ce zic ceilalți, să mă iubească pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce am fost și nici pentru ceea ce voi deveni... striga puternic privind spre cer cu nostalgie.

Se gândea numai la cât de rău îi mergea totul încă de la moartea bunicilor săi, la cât de multe i se întâmplase în ultimii ani iar ea din dorința de a părea puternică în fața celorlalți ascundea totul în poeziile sale.

Era prea mult pentru un suflet atât de pur.

Deși sufletul său se destramă din ce în ce mai tare cu fiecare decepție pe care o trăiește își zice mereu în gând "mai rău nu se poate" și de fiecare dată i se demonstrează că de fapt se poate.

Seara își făcuse repede apariția. În agonia sa, Jessica nici nu realizase. Nu voia să meargă acasă, voia doar să rămână în locul acela și să privească stelele de pe punte, exact ca în copilărie când bunicul său îi era alături.

Se așează pe spate și oftează puternic. Nu e la fel fără cineva alături. Cufundată în întuneric și singurătate începe să recite ceva:

Astăzi ca și ieri te privesc
Dar azi sper numai să visez
E un coșmar tot ce trăiesc
Și trebuie să realizez...

Nu pot obține ce-mi doresc
Dar sper că voi putea cândva
De răni să scap nu reușesc
Îl văd pe cel iubit, iubind pe altcineva...

Neînțelegând concret ceea ce i se întâmpla, Jessica Jones își trăiește drama primei iubiri.

Cuprinsă de tristețe, observă o stea căzătoare și își amintește că bunicul său îi zicea mai mereu:

"În miez de noapte, stelele căzătoare sunt imnul îngerilor, doar dorește-ți ceva din tot sufletul și se va îndeplini."

Nu credea în ideea cu steaua și dorința dar, ce-ar putea avea de pierdut dacă ar încerca?

— Eu nu cred în dorințele ce se împlinesc în urma căderii voastre, stelelor, dar dacă e să îmi doresc ceva cu tot sufletul ar fi ca într-o bună zi Brouce să îmi fie aici alături, să stăm pe puntea aceasta și să uităm că mai există și alți oameni în lume... apoi începe să râdă. Încep să cred că am înnebunit... își zise.

Își sunase tatăl să vină după ea, în ultimul timp nu-și mai făcea nimeni griji pentru ea, nu conta unde pleacă și nici cât stă, și așa, părinții ei veneau mai mult seara acasă.

Ajunsă în cameră, este vizitată de mama ei care, încă de pe fața sa puteai zări că nu era prea bine.

— Mama, ești bine?

— Puțin obosită, nimic mai mult. Nu-ți face griji. Întrebarea e, dacă tu ești bine... ?

— Eu, da, sigur sunt mai bine ca niciodată... răspunse ea pe un ton vesel.

— Jessica, eu sunt mama. Te cunosc mai bine decât oricine, tu nu te machiezi, și deși în momentul acesta nu ai machiaj pe față pot vedea urmele de rimel pe perna ta... ce s-a întâmplat?  Jessica oftase, era clar că nu se putea preface tocmai în fața mamei ei.

— Nu știu cum să zic... mama, tu crezi în dragoste la prima vedere?

— Eu cred în orice fel de dragoste, dacă sufletul tău vibrează în prezența cuiva atunci, aceea este iubire.

— Și dacă, cel pe care îl iubești, nu te iubește la fel?

— Asta e pierderea lui. Să ai pe cineva care să te iubească în asemenea zile e o comoară prea mare pentru a fi pierdută. Haide, spune-mi. Cine e atât de norocos încât tu să îl poți iubi?

— E un băiat de la liceu îl cheamă Brouce, nu prea reușesc să îl înțeleg... prima dată când l-am văzut era într-un fel iar când l-am revăzut în bibliotecă era într-altul. Mai întâi l-am judecat greșit...

— Ei bine, dacă ți se pare a fi o enigmă atunci deslușește-o...

— Enigma asta mami are o enigmă și mai mare pe cap. Are iubită și nu orice fel, e șefa majoretelor, la ce să mă fi așteptat, el e căpitanul echipei de football! Se răsti ea.

— Așa, și? Poarta unde trebuie el să înscrie nu are portar?
— Ba da, dar ce legătura..

— Poți da gol cu tot cu un portar în poartă, asta vreau să zic. Dacă simți că el te poate face fericită atunci luptă, nu ai de unde ști ce e în relația lor... poate că uneori pare totul lapte și miere în viața altora însă... apoi se opri și se uita în gol.

— Mama, sigur ești bine?
— Da, eu merg la somn, sunt foarte obosită doar.

Cu toții știm că părinții vor ceea ce este mai bine pentru noi, de aceea uneori ne mint în speranța de a nu suferi, fapt ce este cu totul greșit.

O minciună dulce distruge mai mult decât un adevăr crunt!