Pentru că te-am cunoscut

3. Emmily, nu!

     
        Prietenia dintre Jessica și Emmily înflorise atât de frumos. Deja părea că se construise o prietenie solidă între cele două adolescente.

      Dormeau una la cealaltă, luau împreună masa la cantină și de asemenea Jessica hotărâse să meargă zilnic cu autobuzul.

    Luna noiembrie își făcu apariția.

    Într-o dimineață normală, cele două prietene se plimbau liniștite pe coridorul liceului, când Jessica observă un afiș în care scria că se dau probe pentru sceneta "Romeo și Julietta", inclusă în spectacolul cel mare organizat de liceu.

     Rămase ațintită asupra afișului, își dorea enorm de mult să joace pe o scenă, mai ales că știa cartea pe dinafară.

— Ei bine, visul meu zace pe o foaie, o să merg și eu la audiții, zise Jessica.

— Să știi că de obicei, cei care luau rolul principal în spectacolul cel mare deveneau super populari, adaugă Emmily

— De aceea, eu voi fi aceea care va primi acest rol, fraierelor! răsare glasul Tessei, din spatele lor observându-le privind afișul.

— Oare de ce trebuie să fii tu un strică chef mereu, și cum Dumnezeu ai ajuns aici? adauga Jessica înfruntându-se.

— Să îți iei gândul tocilaro de la rolul acela, n-ai tu față de așa ceva. Dar dacă totuși ai de gând să dai probe pentru un rol, îți recomand să o iei și pe prietena ta să veniți să jucați servitoarele.

     Emmily se dădu un pas înapoi speriata. Se vedea clar că prezența Tessei o incomodează. În semn de apărare face un pas înapoi, și fără să realizeze zice:

— Nu e chiar prietena mea, eu nu ți-am făcut nimic, ne-am întâlnit pe hol din întâmplare...
— Emmily, ne-am întâlnit din întâmplare acum trei luni... răspunde pe un ton moale, ușor dezamăgit.

— Off, Jones... ești atât de fraieră încât nici prietenii nu știi să ți-i alegi. Ok atunci, n-am treabă cu tine dragă Emmily. Am plecat, să aveți o zi frumoasă, apoi râde malefic.

      Jessica se simțea atât de dezamăgită.
Fusese dată la o parte în cel mai nesimțit mod posibil.

— Cum să-mi faci așa ceva? Credeam că suntem prietene... Pentru vrăjitoarea asta?

— Eu nu vreau ca Tessei să i se pună pata și pe mine, ce ai tu de împărțit cu ea e strict problema ta.

— Atunci, dacă e problema mea, te rog să nu te mai apropii niciodată de mine!
— Haide, te rog. M-am panicat...

— Eu sunt panicată în fiecare zi a vieții mele, dar n-am zis niciodată că m-am întâlnit cu tine pe hol din "întâmplare".

     Fusese un moment cumplit pentru ea, să-și pună atâta speranța într-o prietenie falsă... Și totuși la ce se putea aștepta de la o prietenie de câteva luni?

    A decis să nu-și mai facă niciodată prieteni, îi era deja destul de clar ce fel de oameni sunt în liceul acela. Își sunase tatăl să vină să o ia, nu mai voia să meargă cu autobuzul de acum.

     Emmily încă îi ținuse loc Jessicăi în autobuz, se uita pe geam cum se urca în mașina tatălui sau, era totuși tristă însă se bucura că Tessa nu-i va face nimic. Își zicea în gand:

— E problema ei, să se descurce, eu prieteni îmi pot face oricând. Trista și confuză, de data aceasta Jessica îi povestise tatălui său ceea ce se întâmplase.

— Mi-a zis că nu mă cunoaște, că nu suntem prietene! povestea plină de indignare.
— Liniștește-te, înseamnă că nu ți-a fost prietenă niciodată