Pentru că te-am cunoscut

18. Tessa nu va mai fi o grijă!

Tom ajunsese acasă fericit, Jessica și Victoria îl observaseră încă de cum intrase pe ușă că totul îi mersese bine.

— Deci să înțeleg că totul a fost un succes? Întrebă Jessica punând farfuriile pe masă pentru a lua prânzul.

— Totul a fost exact așa cum mi-am dorit! exclamă punându-și sacoul în cuier.

După ce mâncaseră toți și mai povestiseră puțin Jessica mersese să se odihnească în camera sa.

Tom și Victoria rămaseră singuri.
— Deci, spune-mi tot, cum a fost?

— A fost perfect, a avut câteva rețineri însă a acceptat într-un bun sfârșit, doare puțin să știu că fericirea fiicei mele depinde de cineva care nu dă nici doi bani pe ea, însă e tot ce mai pot face acum.. zise el punând capul în pământ.

— Altă cale mai simplă nu este, cel mai important ar fi ca Jessica să nu afle asta niciodată, ar fi cam mult pentru ea.

— Nu va afla, băiatul a promis, merg să discut cu ea puțin mai târziu, viața ei are să se schimbe... sper să gestionăm totul cu calm și răbdare.

Tom urcase în camera Jessicăi după câteva ore, bătu la ușă apoi intră.

— Bună draga mea, cum ești?
— Hei tata, citesc puțin, a trecut săptămâna aceasta așa repede, sper doar că nu am rămas prea în urma cu lecțiile.

— Stai liniștită, directorul a înțeles și mi-a garantat că va fi totul bine.

— Când mă gândesc că mă întorc la calvarul acela... zise ea cu vocea tremurândă.

— Calvarul acela o să se transforme în paradis, așa presimt iar instinctul meu nu dă greș niciodată.

— Cât timp e Tessa acolo, viața mea n-o să fie roz niciodată.

— Niciodată să nu spui niciodată. Afirmase Tom privind-o cu blândețe. Ce voiam să te mai întreb, ai fi dispusă să mergi din când în cand la analize pentru a evita să se mai întâmple situațiile de genul?

Tom încerca să o convingă să meargă la analize conștient pentru a vedea care este situația tumorei, se simțea groaznic să mintă însă altă cale mai sigura n-ar fi fost.

— Tata, dar mie nu-mi place să merg la spital... zise ea pe un ton supărător.

— Păi dacă mergi la analize putem identifica orice problema din timp și așa evităm să mai stai cu zilele în spital.

— Hm, mi se pare corect. Bine, dar nu prea des, te rog..

— Mă bucur atunci, mergem regulat, o data pe lună, cred că e convenabil, vom face toți analize.

Jessica oftase puternic și pusese capul în pământ.

— Tata, te pot întreba ceva?
— Desigur, spune.

— Mama a fost să mă vadă? Sau știe măcar ce s-a întâmplat?

— Vanessa?
— Da...
— A fost la spital dar n-a avut curaj să intre să te vadă însă o afectează enorm tot ce s-a întâmplat.

— M-aș fi bucurat totuși să o văd.. îmi este extrem de dor de ea. Răspunse ea cuprinsă de lacrimi.

— Nu plânge te rog, te va durea capul din nou, o poți vizita dacă dorești, orice te face fericită doar spune-mi.

— Sunt bine, acum o am alături pe Victoria, nu e totul ca înainte dar măcar suntem fericiți, asta este tot ce contează pentru mine.

— Mă bucur enorm că gândești atât de pozitiv, am să cobor acum, te aștept jos, vom cina în curând. Apoi plecase.

Oricât de mult și-ar fi dorit, Jessica nu-și putea înlocui propria mamă, ar fi fost imposibil să se dezvețe atât de repede de tot ceea ce a însemnat mama sa pentru ea.

Își aducea aminte cât de mult o ajutase sfaturile sale în prima zi de liceu când căzuse pe scări, atâția ani au fost mereu împreună, încă se vindeca după plecarea mamei sale dar voia să dea mereu de înțeles că este o persoană puternică.

Un om puternic este acela care luptă cu greutățile vieții și care nu se lasă doborât fără luptă.

Viața în sine este o luptă continuă, problemele nu încetează niciodată să apară și de aceea totul se întâmplă treptat pentru a ne pregăti intens pentru toate luptele pe care le vom întâmpina de-a lungul anilor.

Când Dumnezeu își spune cuvântul nimeni și nimic nu poate întoarce sau schimba ceva.

Așadar, Dumnezeu hotărâse că inima Jessicăi îndurase mult prea multe până acum.

Nici măcar ea nu avea habar că viața sa avea să ia o întorsătură neașteptată de acum înainte...