Pentru că te-am cunoscut

23. Șantaj pentru viitor!

Mersul la liceu începuse deja să se transforme pentru ea în ceva atât de plăcut încât nu-și mai dorea să se termine vreodată.

Ideea că acesta ar fi fost ultimul an cu Brouce în liceu o neliniștea puțin, dar nu voia să strice toată această fericire de moment cu gânduri despre viitor.

A doua zi părea să se potrivească perfect cu prima.

Brouce i se alăturase cu drag la masa de prânz însă nu toate aveau să meargă întocmai așa cum se aștepta.

Tessa revenise la liceu deoarece nu-și permitea să facă prea multe absențe.

În cadrul pauzei de prânz, avea să lucreze la cantina școlii, motiv pentru care astăzi se afla acolo, cu plasa de păr pusă până dedesubtul ochilor din cauza umilinței pe care o resimțea.

—Domnișoară, ridică-ți aia de pe frunte, ai nevoie de ochi pentru a vedea ce pui în farfurii. Îi răspunse una dintre bucătăresele ce lucrau la cantină.

— Aș ridica-o dacă nu m-ar mai vedea toți ca fiind o ratată! Răspunse.

— Oamenii nu cred asta cu adevărat despre tine, doar ai impresia că ar zice asta fiindcă întocmai ai face și tu dacă ai fi la masă mâncând, iar o fată oarecare ar servi aici.

— E nedrept, jur! afirmă furioasă smulgându-și plasa din cap, moment în care îi zărește pe Brouce și Jessica stând la aceeași masă. Peste cadavrul meu! Țipase clocotind de nervi, plecând repede înspre cei doi.

— Nu-mi amintesc să fi jucat "păsărică mută-ți cuibul" când ne-am despărțit! țipase cât să o audă toată cantina, stând cu mâinile încrucișate.

— Am jucat, dar n-am vrut să te invit la joc, îi afirmă pasiv ștergându-se pe mâini.

— Ascultă-mă bine ochelaristo, asta nu rămâne așa, ai plănuit să-mi furi viața de la bun început, si toți te iau acum de sfântă!

— Dacă este cineva care merită tot ce i se întâmplă, ești tu Tessa! Când mi-ai furat discursul mi-ai spus că locul meu este la circ, ei bine, asta îți recomand și ție. Vasele nu se spală singure! se amuză Jessica gesticulând într-un mod caraghios.

Toți cei ce auziseră au început a râde copios.

Prinse atâta încredere în ea, mai că era de nerecunoscut.

În sinea sa, Brouce regreta cele ce se întâmplau. Ținea la Tessa în ciuda a tot ceea ce se întâmplase, atâția ani alături de ea nu se pot șterge cu buretele.

După ce o conduce pe Jessica la clasa ei, merge urgent să o caute pe Tessa la cantină.

Încerca să treacă nevăzut pentru a nu trezi nicio suspiciune.

Intră în bucătărie și o găsește pe Tessa plângând cu șorțul în mână.

— Ai venit să mă faci și mat sau ce? Cum naiba am ajuns în situația asta... întrebase agonizând.

— Am venit să văd cum te simți, chiar dacă nu mă crezi, îmi pasă de tine.

— Da, da. Și de asta te-ai dus la copertina aia, că-ți pasă de mine...

— Nu m-am dus de bunăvoie, crede-mă.

— Da, probabil că te amenință cu pistolul la tâmplă în fiecare zi de stai cu ea așa deodată!

— Nu ea, ci tatăl ei... răspunse fără să conștientizeze.

— Poftim? Cum vine asta?
— Tessa, ce o să-ți zic acum trebuie să rămână strict între noi, te rog, promite-mi că vei păstra totul secret până ies cu bine din situația asta, răspunde constrâns de situație.

Auzind toate acestea, Tessa se preface că merge să închidă ușa de la bucătărie, moment în care își pune pe ascuns telefonul cu înregistrarea pornită, pentru a capta tot ceea ce Brouce avea de mărturisit.

— Gata, am închis totul, nu ne aude nimeni, spune-mi ce ai de zis.

— Tatăl Jessicăi mi-a oferit o sumă mare de bani pentru a fi cu ea. Suferă de nu știu ce boală, și aparent tocilara asta perfidă are ceva "crush" pe mine de ceva timp.

— Și ce treabă ai tu în asta, ce, vrea să aibă și fiica lui parte de primul sărut înainte să moară, sau ce? se amuză lovindu-l peste umăr ușor.

— Nu, ea nu știe nimic despre această boală, este o tumoră cerebrală iar faptul că e îndrăgostită de mine o va ajuta să scape. Nici eu n-am înțeles sincer, dar am nevoie de acest sacrificiu din partea ta, știi că visul meu este să merg la Academie dar mătușa nu-și permite toate astea, abia dacă mă ține în casă.

— Vai iubitule, zise pe un ton fals, cât chin trebuie să înduri pentru visele tale. Acum înțeleg, credeam că simți așa din senin atracție pentru broasca asta. Și când anume își revine?

— Dumnezeu cu mila, tatăl său mă ține la curent cu toate, crede-mă, cum își revine o dau naibii, aș putea fi mai atras de o piatră decât de ea...

O cuprinde de mijloc și o sărută, apoi pleacă pentru a nu fi văzut de cineva.

Tessa nu-și mai încăpea în sinea ei de fericire.

— Tocilară proastă și bolnavă. Am acum arma perfectă să te fac să-ți curmi zilele. Acum nu pot pentru că voi fi exmatriculată, dar o păstrez pentru sfârșitul anului școlar, își zise pe un ton diabolic punându-și telefonul în buzunar.

Ura sa pentru Jessica se transformase într-o obsesie stupidă de a-i face rău cu orice preț, obsesie care avea să se termine abia când una dintre cele două n-ar mai fi existat.