Pull The Trigger

Capitolul 12 - My worst faults

                                      C A P I T O L U L  12 - "MY WORST FAULTS"

          Nu există cuvinte pentru a descrie cât de greșit este totul în acest moment. Mereu am știut că impulsivitatea îmi este, în mare parte, cauzată de emoțiile care mă împiedică să gândesc rațional dar, asta întrece cu mult orice izbucnire de moment pe care am avut-o vreodată. Asta este nebunie. Curată nebunie.

        Corpul său, presat de al meu într-un mod atât de intim, buzele sale, topindu-le pe ale mele într-o furtună energică de săruturi și, bineînțeles, pasiunea sa, stârnind-o pe a mea la cote pe care nu le consideram posibile. Dacă credeam că înainte mă înnebunea, acum chiar nu mai am nicio șansă să îmi revin din abisul în care continui să mă scufund cu fiecare secundă în care sunt pradă propriilor tentații interzise. Antonio Calistro nu este ca nimic din ce am mai întâlnit înainte. Într-o secundă pare gata să mă facă bucăți cu mâinile goale și, în următoarea, mă ridică la ceruri cu puterea sa incontestabilă de seducție.

        Încă pot simți gustul înțepător al alcoolului combinat cu propria sa aromă toxică, totul în timp ce dorința se transformă în tortură sub controlul său. Ar trebui să fiu dezgustată de propria persoană. Ar trebui să îmi dau seama cât de mult am decăzut și să îmi las conștiința să mă chinuie până la depresie. Ar trebui să urăsc fiecare secundă din tot ce se întâmplă... dar, cum aș putea să mă gândesc la lucrurile astea când palmele sale îmi rețin cu duritate talia, buzele sale abia îmi acordă șansa să respir și trupul meu trăiește fiecare senzație ca pe o clipă în paradis? 

        Totul e dat peste cap. Foarte dat peste cap.

        Suspin ușor când îi simt corpul retrăgându-se câțiva centimetri și, fără să mă gândesc de două ori, îmi încolăcesc picioarele în jurul taliei sale, obligându-l să rămână suficient de aproape pentru a nu-mi lăsa timp să mă răzgândesc. Știu că nu gândesc normal în acest moment. Știu că voi regreta totul imediat ce efectele alcoolului și euforia se vor risipi. Și, știu că, oricât de mult aș nega, tot ce simt acum nu sunt nimic altceva decât dorințe ascunse, pasiuni neîmpărtășite și motive pentru care sunt, inevitabil, damnată. Nu sunt confuză în acest moment... sunt descătușată. Descătușată de principii, de limite și de tot ceea ce este moral și drept. Totuși, nu aș fi crezut niciodată că idealurile mele ascunse pot lua o direcție atât de întunecată...

        Buzele sale se desprind de ale mele doar pentru a trasa o linie de săruturi fierbinți de-a lungul pielii încinse a gâtului meu. Abia dacă apuc să clipesc înainte să îmi simt cămașa sfâșiată și nasturii acesteia zburând în toate direcțiile. Un sunet între confuzie și uimire îmi părăsește buzele întredeschise dar, ia forma unui geamăt zgomotos când senzația familiară a respirației sale dogoritoare, de-a lungul noii porțiuni de trup expuse, îmi cauzează un nou val de furnicături din cap până în picioare. Încă amețită de pasiune, o mână mi se încleștează în părul său des și neîmblânzit, trăgându-l înapoi la nivelul feței mele. Un mârâit dezaprobator îi zguduie pieptul lipit de al meu și, doar câteva secunde mai târziu, mâna îmi este îndepărtată și prinsă într-o strânsoare dură pe saltea. Cineva are probleme de autoritare, bineînțeles.

        Gura sa se întoarce la a-mi tortura în voie pielea înfierbântată a decolteului și mâinile sale renunță treptat la a mă mai reține nemișcată. Îi simt degetele gâdilându-mi talia în cercuri șovăitoare și capul mi se zbate pe pernă cu șoapte incoerente. Un sărut apăsat îmi accelerează bătăile inimii când buzele sale se lipesc mult prea aproape de suprafața ascunsă de cupele sutienului meu și următorul cuvânt îmi scapă, fără nicio șansă de a-l reține: