Pull The Trigger

Capitolul 8 - Bait

                        

                                               C A P I T O L U L   8 - "B A I T"

        Bătăile delicate din uşă îmi desprind privirea de la noua mea oglindă pentru măsuţa de machiaj. Mă opresc din pieptănat şi aşez peria de păr la locul ei.

- Intră.

        O femeie de statură micuţă îşi face apariţia din spatele uşii, însoţită de un grup restrâns de urmăritori, încărcaţi de cine ştie ce bagaje. Îmi las ochii să se mărească de uimire în faţa numărului de genţi cărate de indivizii bizari înainte să îmi mut din nou privirea asupra femeii. Înţelegându-mi cel mai probabil şocul, buzele i se curbează într-un zâmbet în timp ce le face semn bărbaţilor unde să aşeze genţile.

- Sunt aici pentru a vă ajuta să vă pregătiţi de petrecere, signorina Bellini, explică cu un ton duios, aşteptând răbdătoare ca toate genţile să fie descărcate.

- Petrecere? murmur mai mult pentru mine şi îmi arcuiesc o sprânceană complet bulversată.

        Nu primesc niciun răspuns în timp ce camera mi se goleşte treptat de străini, tot spaţiul fiind acum ocupat doar de mine şi de femeia misterioasă şi genţile ei. Chiar nu ar trebui să mă mai surprindă nimic la casa asta... Uşa este închisă silenţios de ultimul bărbat şi mă trezesc dregându-mi subtil glasul.

- Perfect, acum putem lucra în linişte! exclamă veselă şi îşi împreunează palmele chicotind.

        Nu ştiu dacă entuziasmul ei neobişnuit sau modul în care a izbucnit într-un rânjet înfricoşător a fost de vină, însă mă feresc uşor când una dintre mâinile ei se întinde să îmi cuprindă părul. Ce naiba mai pune la cale Calistro acum?

- Cine sunteţi? întreb clipind cu rapiditate şi trăgându-mi scaunul câţiva centimetri mai în spate. Şi despre ce petrecere vorbiţi?

        Pare că în sfârşit devine conştientă de cât de ciudată e întreaga situaţie, pentru că începe să râdă isteric. O privesc şocată în timp ce abia reuşeşte să îşi înăbuşească hohotele energice şi chiar nu mai îndrăznesc să mişc un centimetru din loc. Când s-a transformat locul ăsta într-un ospiciu?

- Îmi pare rău, dragă, bănuiesc că eşti foarte confuză, chicoteşte încă reţinându-şi cu greu râsul.

          Încuviinţez din cap ezitând şi o privesc curioasă în timp ce vine în dreptul scaunului meu. De data asta nu mă mai feresc când mâinile ei îmi prind delicat părul şi încep să îl pieptăne delicat cu degetele.

- O să fii superbă, o să vezi. Signor Calistro va fi foarte mulţumit.

        Strâmb din nas la auzul numelui său. Nu văd de ce reptila ar fi vreodată interesată de cum arăt sau de ce fac eu... Dau să îmi deschid gura pentru a o întreba ce caută mai exact aici, dar mi-o ia înainte.

- Am venit pentru a te pregăti de petrecerea din seara asta. Nu ştiu dacă ţi-a spus cineva despre asta, însă nu cred că ştiu mai multe decât tine, şopteşte impasibil, trecând la a-mi pieptăna părul cu peria de pe măsuţă.

- Nu sunteţi conştientă pentru cine lucraţi? Doamnă-

- Spune-mi Carina, mă întrerupe şi se opreşte brusc din a-mi aranja părul. Nu sunt plătită să pun întrebări, signorina Bellini.