Moonchild.

25

— Având in vedere evenimentele ce sau întâmplat ieri, spuse Namjoon pe un ton autoritar înconjurat de muncitori, cred, sper ca ă ți realizat gravitatea situației. Nu putem construi această clădire din produse de proastă calitate. Nu ne putem asuma riscul ca angajați  noștri sa fie răniți si sub nici-o formă nu putem distruge viețile clienților daca se intampla un incident neplăcut.

Brunetul se întoarce spre Jimin care mânca avea o capsună intre buze. Degetele si barbia ii erau murdărite de dulceața acesteia, imagine ce ii trimise un electrosoc în tot corpul lui Namjoon.

— Jimin... ii rostește numele iar blondul își ridică chipul, mestecând cu botic capsuna. În cat timp ajung materialele comandate?

Blondul înghiți si isi linse grăbit buzele.

— 24 de ore de când am trimis comada, ceea ce înseamnă că... își linse degețelele înainte să butoneze ipad ul, in 3 ore ar trebui sa fie aici.

Namjoon a aprobat din cap si a inspirat pe nas, luandu si ochii de la ispită inocentă care nu avea nici-o idee ce sentimente îi trezea.

— Domnule Kim, am scos toată instalația din pereți si am răzuit pereți până la cărămidă, de îndată ce materialele ajung ne vom apuca de treabă.

— Bun, atunci sunteți liberi sa vă continuat pauza de masă.

Muncitori au început sa se împrăștie, iar Namjoon sa asezat lângă Jimin pe banca din curtea clădiri.
Era o zii senină si după ce au curățat clădirea sau strâns toți în curte unde erau rulotele si mesele din lemn.

— Ai comandat tot ce ți-am cerut? Întreabă pe un ton blând luând o capsună din bolul pe jumătate gol.

— Da, ii răspunde si mușcă dintr o capsună, rotind de frunzulițe si rupândule. Uită-te peste comanda totuși... deblocheaza ecranul si ii împinge ipad ul in fața.

Namjoon si-a trecut ochii fugitiv peste comanda si a scos un zumzăit satisfăcut.

— Foarte bine, spuse si își trecu degetele  prin pletele blonde ale micuțul, coborand si mână sub bărbia sa.

Ia atins buzele cu ale sale ,toți mușchii blondului încordându se.
Si-a trecut limba peste buzele sale zemoase si a scos un murmur încercând să treacă printre ele dar Jimin era stână pe piatră.

— Deschide gurița soare, zise el si își înclină capul usor. Sărută mă Jimin.

Ii atinse din nou buzele cu ale sale și își strecoară limba printre buzele sale. Când ii simți  limba atingând-o timid pe a sa se lăsase spre el, ținandul ferm de coapse sub masă pentru al ține locului.

Era atât de dulce si moale încât Namjoon se simțea stânjenit de reacția trupului sau.
Parcă era din nou in anii adolescenței cand nu-si putea controla hormonii.

Când si au dezlipit buzele, Jimin era rozaliu în obraji si își ținea coapsele lipite una de alta.

— Oh? Se miră Namjoon ridicandu si sprâncenele.  Se pare ca nu doar el se simțea stimulat.

O mașină ce a întrat cu viteză în curte le-a atras atenția. Namjoon sa ridicat, încruntat privind cum autovehiculul a oprit brusc, făcând un nor de parf.

Un cap roscat a coborât grăbit,  trântind portiera.

— Hoseok?? Se miră văzându l alegând usor spre el
— Slavă cerului Namjoon! Se arunca peste el,îmbrățișândul strâns. Seokjin mi-a spus ce sa intamplat,  ești bine?? Se grăbește sa spuna si rupe îmbrățișarea uitandu-se la Jimin. Sunteți bine??

— Suntem bine Hoba, calm. Rade Namjoon si își mută privirea spre Yoongi care se apropia si el îngrijorat.

— Singur sunteți bine? Jin Hyung a spus ca a cazut tencuiala peste voi... spuse Yoongi oprindu se in fața lui, analizandul din cap până in picioare.

— Da, doar cateva rani minore... ii calmează Namjoon. Luați loc?

— Cu siguranță,  răspundă Hoseok si se grăbește la Jimin cu un zâmbet imens. Ce faci micuțule? Ii smotoceste parul si se așează lângă el. Cum te simți?

— Bine... Ii răspunde zâmbind.

Namjoon sa asezat lângă Jimin si Yoongi lângă Hoseok, deja întinzându si mână după capsuni.

— Frate , am crezut ca Jin o ia razna cand a fost sunat. Niciodată nu l-am văzut atât de nervos. Rade amuzat la amintirea lui Jin înjurând si blestând îmbrăcat in roz.

— Jungkook parcă? Rosti Yoongi si Jimin se întoarce brusc spre el. A venit împreună cu un băiat  la firmă când Jin Hyung a primit apelul si mi-a spus să-ți transmit să-l suni dacă poti.

Jimin a simțit lacrimi in spatele ochilor si a clipit de mai multe ori încercând să le alunge forțând un zâmbet.

Jungkook si Taehyung l au căutat desi le-a răspuns urât prin mesaje încercând să-i țină la distanță pentru ai proteja.

— O să... o sa i sun... sopti privind în pământ.

— sună-l acum,băiatu parea foarte agitat si îngrijorat. Aproape ca sa luat la bataie cu paznicii când nu a vrut să-i lase la birouri, noroc ca a fost Yoongi acolo.

— Da, spunea că te comporți ciudat si si-a creat tot felul de scenarii că cineva te sechestrează, te droghează sau amenința într-un fel. Baiatul ăla are multă imaginatie,  cred că sa uitat la multe filme polițiste.

— Nu, rade Jimin imaginândusi cum Jungkook arată ca un copil pierdut întrebând de el in stânga si in dreapta. Tatăl sau lucreaza in haina statului si de aceea...

— In fine, vorbește cu el inainte sa si piardă mințile. Rade Hoseok iar Jimin a aprobat din cap.

Sa ridicat de la masă si sa îndepărtat puțin scoțându si telefonul din buzunar.

Degetele ii tremurău in timp ce isi ducea telefonul la ureche.

— Jimin?? Raspunde de îndată, parcă așteptând cu telefonul in mână.

— Hei Jeongguk... Tae e cu tine? Șoptește simțind că va plângă in orice secundă.

— Nu, e la cursurile de arte... cum ești Jimin? Totul e bine? Te  simți bine?? Vocea atat de blândă si îngrijorată il rănea pe blond.

— Da Jungkook, nu îți face grijă...

Namjoon privea din depărtare, încruntat cum Jimin zâmbea vorbind la telefon.
Un zâmbet plin de afectiune pe care el nu la primit niciodată. Si-a încordat maxilarul mutandu-și privirea la Hoseok care râdea plasând pupicuri scurte pe toată fata lui Yoongi care se strâmbă încercând sa scape de atacul sau.