Moonchild.

27

— Ce le-ai spus?!

Jimin gemu de durere când de nicăieri,  Namjoon îl prinse de un braț și-l lipi cu spatele de perete, apropiindu-se de el amenințător de tare.

Yoongi si Hoseok au plecat în cercetarea orașului de îndată ce Jimn si Yoongi  sau întors de la starbucks, asta aducândul în situația de față,  singur cu Namjoon în camera lor închiriată.

— E-eu-- nimic, nu le-am spus nimic,  se bălbăie Jimin îngrozit de focul din privirea lui Namjoon.

— Nu ma minti Jimin, mârâie strangand ul mai tare de braț făcândul pe blond sa scâncească.

— N-nu mint,  se vaită simtind cum picioarele ii tremură agresiv la fel si buza de jos, indicând ca va plânge foarte curând. N-am vorbit cu ei, smiorcăie iar Namjoon ii dadu drumul printr-o smucitură.

— Jimin nu-mi testa rabdarea, il amenință furios,  le voi distruge viața  lor si prietenilor tai doar din cauza ta si a guri tale! Ești conștient de asta? Hmm?? Continuă pe același ton dur iar Jimin simți lacrimi mări invadândui chipul.

— Nu-nu-nu, n am spus nimic, Namjoon te rog nu le face rău, plânge acesta prinzand ui materialul bluzei in mânuțe.

— Nu ma face să te rănesc Jimin, roști pe un ton jos si se îndepărtează de blond. Sau te voi chinui atât de tare încât îți vei pierde mințile.

Cu astea fiind  spuse a părăsit dormitorul,  trantind usa în urma sa.

Jimin a continuat sa plângă, lacrimi amare curgândui pe chib, înjurând toate forțele universului care l au adus în acest punct al vietii.

A continuat sa plângă mult timp după plecarea lui Namjoon, până când a primit un mesaj de la unul dintre muncitorii chemându l pe santier.

Conținând sa sughite si sa suspine, si a spălat fața,  a adăugat puțin machiaj pentru a ascunde urmele dureri sufletești,  sa îmbrăcat, si-a luat ipadul si a pornit spre santier.

Se gândea daca va reuși vreodata sa scape din ghearele lui Namjoon. Daca vreodata viața asta mizerabilă va înceta dar momentan nu vedea nici-o cale de scăpare ba din contra, Namjoon contină să lege lanțuri grele in jurul său.

Se simțea prins într-o pânză de păianjen. Cu vat se zbătea mai tare cu atât se lipea mai mult.

Ajuns pe santier, seful echipei de muncitorii Yoosung la întâmpinat zâmbind.

— Jimin-ssi, au sosit noile materiale.

— Da? Roști pe o voce joasa, răgușită din cauza  sesiuni de plâns de m ai devreme. Lasă-mă sa verific daca a sosit tot înainte să le mutați.

— Desigur, pe aici te rog.

Muncitorul îl conduse in spate unde erau depozitate cutii mari, saci  de ciment si alte chestii comandate.

— Va dura puțin pana verifc toate... Roști si deschise husa ipadului. Poți sa te întorci la muncitori, te voi anunța când sunt gata.

— Înțeleg.  Vom fii la rulote daca ai nevoie de ajutor.

— Okay... șopti iar muncitorul disparu printre stâlpi de beton.

A început prin a verifica cutiile, având scris pe fluturași ce conținea,  lipiti de pereți din carton.

Obișnuia sa faca asta cu manualele  la începutul si sfarsitul anului școlar. Le grupa, una din fiecare si le aseza pe bănci. Atunci viata  sa era altfel. Atunci Taehyung si Jungkook erau in jurul său ca niste fluturi în jurul unei flori.

Jimin simțea din nou lacrimi adunându-i-se in spatele ochilor.

A luat o gură mare de aer, lipindu si ecranul ipadului de frunte, încercând sa se adune. Nu putea sa plângă aici, acum.

A tresărit puternic  când a simțit două mâini prinzand ul de mijloc si o pereche de buze lipindu-i-se de spatele gâtului.

— Ce faci îngeras , ii respira fierbinte  Namjoon pe ceafă.

Jimin sa tensionat tot, respirația opriindu-i-se in plămâni când Namjoon îl întoarse cu fata spre el.

— Au venit materialele, șopti slab încercând să creeze  spațiu între ei dar Namjoon se apropia cu fiecare pas făcut în spate. Trebuie să verific...

Namjoon rânji si își trecu limba peste buza de sus a blondului, trimițându i fiori in tot corpul.

Jimin știa.  Nu avea rost să  se zbată sau să  încerce să scape. Doar va  înrăutățit situația.

Namjoon la sărutat, adăugând presiune strâmsorii  cu care ii strângea șoldurile, făcândul pe blond să scâncească astfel, profitând de ocazie își strecură limba în gura sa, cercetând-o în fiecare colț.

Jimin aproape a scăpat ipodul din mână,  lipit fiimd cu spatele de cutii. Namjoon mirosea si avea gust a alchool. Nu vroia să-l enerveze acum. Ii era teamă de consecințe.

— Te astept în birou, ii șopti în ureche înainte să-i muste lobul urechii. Sa nu întârzii mult.

Jimin se cutremură, vrând sa refuze. Să o ia la fugă undeva, ooriunde doar sa fie departe de Namjoon. Dar știa ca nu poate.  A oftat si a aprobat din cap.

Namjoon a părut satisfăcut de răspuns, zumzăind fericit. Ii sărută încă o data buzele scurt si apăsat inainte sa plece.

~~~~~~

Hello 👀.... stiu că a durat mult prea mult sa postez aici si stiu ca multi sunteți satui de așteptare,( in special @Blackkarlos1234,
srry👁👄👁)  dar sper că voi putea contină această carte deși încă n-am idee în  ce direcție mă îndrept cu ea.

P.S. acele persoane care nu pot digera cartea va rog sa nu va forțați. Daca va întristează sau dezgustă nu o citiți. As prefera ca cititorii acestei cărți sa fie 17+. Nu vreau sa distrug inocența nimănui. 😃