The Vampire Behind Me 2 [FINALIZATĂ]

Spre

*în mintea lui Cam*

În toatã viața mea nu m-am simțit atât de liberã...Era genul de libertate pe care nu vrei sã o pierzi niciodatã și pe care ai gãsit-o întâmplãtor. Așa eram eu acum în șaua unui rar exemplar de Unicorn înaripat. Felul în care coama aurie îi flutura în adierile subtile ale vântului, ochii de chihlimbar în care vedeam o aurã misterioasã, dar și un suflet loial, incredibil de prietenos. Îl mângâiam des; corpul având o finețe aparte. Semnul de pe posteriorul lui în formã de coroanã pãrea ca un desen cu grijã pictat. Alise mi-a explicat ce simbolizeazã și mi-a povestit câte ceva despre aceastã specie, dar încã eram uimitã de frumusețea ei.

Nu-mi pot imagina însã prin ce trecea Melovin. Nu îi era permis sã-l priveascã așa cum puteam eu și mã îngrijoram. Nici nu știam dacã avea fricã de înãlțime...Probabil cã nu; nici bine nu avea cum sã fie câtã vreme trãia cu impresia cã zboarã de unul singur.

-Aproape am ajuns! ne anunțã Alise.

Nu o cunoșteam decât de puțin timp, dar ceva în ea îmi inspira încredere. Fața ei rotundã, ochii negrii protejați de ochelari și buzele subțiri, rozalii o fãceau sã arate drãguț...Ba chiar o consideram o vrãjitoare frumoasã. Știu cã a fost trimisã de Claire The Witchers, bunica mea, spre a mã proteja și a se asigura cã ajung cu bine, dar nu mã îndoiesc cã nu și-ar fi riscat viața pentru noi chiar și dacã nu îi era loialã ei.

Îl surprind pe Melovin oftând ușurat, fiind aplecat mai mult decât era nevoie spre gâtul armãsarului, cu mâinile strâns încolãcite în jurul acestuia.

Alise vireazã brusc, apoi plonjeazã cu vitezã spre sol. Aripile Unicornului rãmân întinse la maxim, nemișcate în procesul de aterizare. Nu este nevoie sã-i dau nicio comandã Pegasului meu, pentru cã o urmeazã îndeaproape. Cu coada ochiului îl zãresc pe Melovin, care, cu ochii închiși, este nerãbdãtor sã pãșeascã pe pãmânt din nou.

În doar câteva mișcãri line, din înaltul cerului, acum atingeam solul. Deja îmi era dor de senzația de la înãlțime; însã mã simțeam mai sigurã pe mine aici.

Toți descãlecãm de pe Unicornii maiestuoși, iar eu și Melovin ne apropiem de Alise spre a ne îndruma mai departe.

Ne aflam într-un loc straniu. O adunãturã de diferite tipuri de copaci și ierbi ce creșteau la fel de înalte ca arborii cei bãtrâni. Plante agãțãtoare, poate chiar carnivore...Liane și animale sãlbatice, gata sã-și prindã prada. De parcã nu era de ajuns, totul zãcea acoperit de un strat dens de ceațã. La intrarea în Pãdurea Fãrã Nume, norii argintii se pierdeau printre trunchiurile copacilor și, credeam cã doar eu aud niște murmure din sufletul acesteia.

-Mã înspãimântã glasurile acelea... îmi șoptește Melovin.

-Și pe mine...îl asigur eu. Ce aveam de fãcut acum, Alise?

-Trebuie sã dezlegați blestemul...ridicã din umeri ea. Va fi bine, Claire de va cãlãuzi prin moduri din care nici nu-ți dai seama și va face vraja alãturi de tine.

Mã strãpunge cu privirea ei și, încã odatã, am toatã încrederea în ea.

-Unde o gãsim? dau eu sã o întreb, dar nu rãspunde.

Mã întorc și nu o vãd nicãieri. Melovin, la fel de derutat, o cautã și îi strigã numele. Nimic. Alise a dispãrut și armãsarii odatã cu ea. Nici urmã de ei.

Mã prefac cã aceastã dispariție misterioasã e cât se poate de normalã și decid cã e momentul sã o luam din loc.

Melovin nu era tocmai entuziasmat și nici eu. Ne aflam la un pas de intrare, dar nu fãceam nicio mișcare.

Tragem aer adânc în piept. Eu înaintez. Simt de parcã am trecut printr-un portal. Vampirul nu era cu mine. Inima îmi bãtea cu putere și mã tem cã ceva s-a întâmplat.

Am hotãrât sã mã întorc. El era încã acolo.

-De ce nu ai venit? îi zic eu, îngrijoratã.

-Nu pot! replicã el.

-E normal sã-ți fie fricã, dar sunt cu tine! îl consolez eu.

-Nu! Chiar nu pot!

Face câțiva pași înainte și nu este transpus în cealaltã parte. Eu puteam sã mã duc, dar el nu.

-Cred cã doar vrãjitoarele au voie sã intre! sugereazã el.

O explicație plauzibilã.

Îl prind de mânã și îl asigur cã va fi bine.

Închid ochii la trecere și într-o secundã eram amândoi în pãdure.

Analizam împreunã ciudãțeniile de acolo, încercând sã fim cât se poate de curajoși. Încã ne țineam de mânã și îndrãzneala pe care am cãpãtat-o se datora și acestui fapt.

Tot ce mai rãmânea de fãcut era sã o gãsim pe Claire și sã-l salvãm pe Tom.