The Vampire Behind Me 2 [FINALIZATĂ]

24

*în mintea lui Melovin*

Nu-mi vine sã cred cã am descoperit secretul. Acum suntem cu un pas mai aproape de a a-l recupera pe Tom. Ce mi se pare ciudat e cã familia Adams încã nu a apãrut sã facã probleme. Nu neg cã nu m-ar fi îngrijorat, dar vocea lui Cam mã aduce la realitate.

-Trebuie sã gãsim vraja!

Era alarmatã. Avea toate motivele sã fie așa.

-Mel! Aici scrie cã portalul stã deschis numai câteva ore. Aici aratã ca și cum pagina ar fi fost arsã! Nu scrie exact cât...

-Haide! Nu ne permitem sã pierdem timpul!

Ea aprobã și trece peste paginile cãrții cu o dexteritate nemaivãzutã.

Se încruntã și pentru un moment, am impresia cã a gãsit-o.

Își dã valurile de pãr roșcat pe spate și ofteazã scurt.

-Melovin! Paginile cu vraja lipsesc!

-Stai! Cum adicã?

Întreb de parcã nu aș fi înțeles întrebarea. Ea îmi aratã cartea și se vede cu ușurințã cã hãrtiile au fost smulse de acolo cu un motiv. Chipul mi se încordeazã și încerc sã mã gândesc la o soluție.

-Trebuie sã existe vreo vrajã de localizare, sau așa ceva. Am dreptate?

Ea e pierdutã printre gânduri.

-Da...cred cã da.

-Atunci fã-o!

Nu mi-am dat seama, dar am ridicat tonul la Cam. Spre rușinea mea, frustrarea își face efectul.

Închide ochii, mormãie ceva pe limba ei și mâinile ei sunt aduse împreunã. Fruntea i se încrețește. Respirã sacadat și îmi e teamã o clipã. Aud scârțâitul unor fiare și când îmi întorc privirea, câteva cutii se mișcau. Nu o fi Cam stãpâna totalã a puterilor ei, dar se pare cã darul ce-l are e mai mare decât credeam amândoi.

Douã foi vechi zburau cãtre mine, cu rapiditate.

Le prin îndemânatic înainte ca acestea sã se lipeascã de fața mea.

Cam încã ținea ochii închiși. O ating ușor pe umãr și tresare.

-Ești bine acum. Uite-le! Afișez un zâmbet pe fațã și trupul i se relaxeazã, rãspunzând la fel.

Le ia și le studiazã cu atenție. Era extrem de hotãrâtã și de data asta, încrederea din ochii ei de culoarea sângelui era realã.

Din nou, același proces de a spune vraja. Simt un puternic sentiment pe care nu pot sã-l definesc.

Aștept și aștept. Și mai aștept puțin. Vãzând cum se cutremurã Cam sub greutatea vrãjii, vreau sã o opresc. Asta ar ãutea sã o afecteze. Ba chiar sã-i opreascã inima dacã nu e pregãtitã.

În schimb, marginile oglinzii încep sã prindã o altã culoare și sã se învârtã nebunește. Cam face niște semne cu mâinile. Și le mișcã haotic, iar în centrul oglinzii apare un fel de gaurã neagrã.

Urmeazã sã fim înghițiți...