The Vampire Behind Me 2 [FINALIZATĂ]

Putem

*în mintea lui Melovin*

Încãperea fu invadatã de jetul de luminã albastrã ce țâșnea din torțele amplasate pe perete. Pânã m-am dezmeticit și m-am acomodat cu atmosfera ceva mai caldã, Cam deja începuse investigațiile. Trebuie sã recunosc cã era deosebit de atractivã când fãceau pe detectivul, chiar și în versiunea de vampir. Determinarea pe care o emana era clar contagioasã. Își iubea fratele într-un mod în care eu nu am niciodatã capabil sã-l iubesc pe Alison...Am crezut cã o asemenea legãturã între membrii unei familii era valabilã doar în povești. Dar, de când am întâlnit-o pe Cam, am învãțat cã viața nu e un joc bazat pe reguli impuse de cei mai în vârstã sau cei bogați, ci e o provocare unde câștigã cei curajoși, cu inima purã, mânatã de dorința de a nu renunța. Fãrã ea, probabil m-aș fi temut mereu sã iubesc sau și mai rãu, sã rãmân sechestrat în casã pânã ce blestemul necruțãtor avea sã mã șteargã de pe fața pãmântului. Ea a vãzut în mine ceva ce nici eu nu puteam și a riscat totul sã-mi ofere dragoste...chiar și pe Tom. Toate aceste gânduri îmi dãdeau fiori în întregul meu corp.

Îmi frec ușor mâinile și trec la treabã fãrã a mai zãbovi. Camera era un spațiu destul de mic, neavând vreo sursã de luminã naturalã. Pe parte dreaptã, stãtea singuratic un birou lãcuit de curând, pe care erau împrãștiate zeci de manuscrise vechi, îngãlbenite și pãtate, câteva cãrți deschise la o anumitã paginã, sau gãsindu-se semne de carte pierdute printre rânduri, semnalând un articol important. O panã îmbibatã în cernealã zãcea fãrã viațã pe o foaie de-abia începutã. Totul indica prezența recentã a cuiva, dar nu pãrea sã fie vreun obiect al vizitatorului misterios prin preajmã. Ori era cineva extrem de priceput la deghizãri, ori noi ne înșelam. Preferam sã cred prima opțiune, în ciuda faptului cã ne va fi mai greu sã acționãm.

Tocmai mã pregãteam sã rãscolesc obiectele de pe masã când mâna ei rece mã oprește.

-Nu atinge nimic încã! mã avertizã, pe un ton autoritar. Nu eram obișnuit cu acea duritate pe care o arãta. Dar eram așa de îndrãgostit de ea cã în acele momente tensionate aș fi dat orice sã o sãrut din nou.

Mã supun dorinței ei și o privesc.

Cam examinã hârtiile, scrisul de mânã al autorului, titlul volumelor, iar eu o urmez. Înțelegeam mult mai mult decât ea din detaliile pergamentelor. Pãrea vizibil nedumeritã, eu încercând sã-i explic cât de bine pot:

-Cam! Asta e exact ceea ce cãutam!

Expresia întipãritã pe fața ei spunea tot: confuzie. Singurul cuvânt ce-i descria chipul în afarã de frumusețea ce-ți tãia respirația.

-Astea sunt cãrți interzise în lumea vrãjitorilor! Pentru ca ascund prea multe secrete și vrãji la care nimeni nu are acces. Decât împãratul. Dar nici el nu le poate utiliza! Ar fi omorât imediat.

-Și cu ce o sã ne ajute pe noi?

-Aici gãsim istoria tuturor blestemelor! Și rezolvare la fiecare dintre ele! Și avem și formule la poțiuni și o grãmadã de lucruri d-astea! Nu-i așa cã e uimitor?

Trãsãturile ei devenirã din nou calme și relaxate, frica fiind alungatã de veștile ceva mai îmbucurãtoare pe care i le-am dat.

În partea opusã a încãperii, erau mai multe rafturi doldora de volume groase în legãturã cu același subiect delicat. Secretele ființelor mistice se aflau între coperțile lor legate discret.

-Ae trebui sã ne apucãm de treabã...sugerez eu, uitându-mã la ceasul ce ticãia neîncetat. Ora 7:55. Trecuserã aproape douã ore de când ne-am regãsit în urma evenimentelor stranii din noaptea precedentã.

-Nu încã! Avem de gãsit cine a fost aici înaintea noastrã! Și de ce.

Cam îmi arãtã pergamentul curând început.

-Recunoști acest scris, Mel?

Mã liniști atunci când mi-a pronunțat numele cu atâta gingãșie. Oftez scurt.

-Îmi pare familiar...dar nu știu...

Credeam cã acest lucru o va mâhni, dar nicidecum. Mã asigurã cã vom gãsi împreunã o soluție.

Cam mã liniștea de fiecare datã când mintea mea alerga haotic. Cam mã iubea chiar și atunci când nu mã puteam iubi pe mine însãmi. Și era mereu aici, luptând cu mine împotriva lumii. O iubeam cu adevãrat...