The Vampire Behind Me 2 [FINALIZATĂ]

Bătăile inimii

Ceva se zbătea în el ca un prizonier ținut captiv. Corpul fu transportat din nou în realitatea rece în care se aflase cu câteva ore înainte. Degetele osoase au prins a se mișca și a prinde fire de iarbă uscată pe care să le dea drumul de îndată ce realiza că nu era atât de slăbit precum se simțea în interior.
Corpul său era parcă paralizat de fulgerul de magie neagră ce l-a lovit în zori cu atâta putere. Detaliile legate de lupta pe care au dus-o odată cu infățișarea razelor timide la orizont, erau încă neclare.
Doar el ce încerca să o protejeze pe ea....Cam...Cam Jones...Vocea din mintea lui rosti aceste cuvinte apăsat și desenând ușor conturul ei.
Atât de curajoasă. Se vedea din privirea ei determinarea pe care o ascundea în suflet.
Acum că și-a adus aminte de ea, trupul îi zgâgnea din toate încheieturile și stomacul i se întorcea pe dos la gândul că blestemul a ucis-o și el nu ar putea să o mai vadă vreodată. Nu avusese curajul să deschidă ochii și să fie izbit de lumea crudă de afară,dar, totuși, simți cum discurile de diamant se umezesc și un șiroi îi mângâie obrazul. Un gol se formase în inima lui...Îi lipsea atingerea fină a lui Cam. Și vocea ei caldă. Și râsul ei subțire.
Încerca să și ridice picioarele,dar se împotriviră cu un sunet macabru.
Respiră adânc și își întoarse încet capul în partea dreaptă. Simți un aer ceva mai sărat ce-i înțepa nările și era îngrijorat de ceea ce va vedea când va deschide ochii.
Oftă prelung și își aduse un gram de curaj să afle ce se întâmplase de fapt. Spera ca simțurile să-i fi luat razna. Spera doar ca tot ce fusese la ivirea astrului era un coșmar ce se hrănea cu frica lui. Nu putea să accepte că ea s-a dus...ca ea a zburat ca un înger spre un loc mai bun...Urmându-și fratele,Tom,dar și prietenele.
Strânse mână și o încordă puternic fiind năvălit de un val de furie.
Se scurseră câteva clipe înainte ca acesta să se calmeze.
Își umezi buzele rozalii și în trecerea scurtă a limbii pe ele, simți acei colți ascuțiti cu care era obișnuit de ceva vreme încoace. Acum că și-a intrat cu adevărat în rol...acela de personaj negativ...un vampir feroce, iubitor de lichid roșiatic...se încărcă si mai mult cu sentimentul de vinovăție. Îl inghitea. Îi devora inima într-un mod haotic. Și el nu se putea controla. Nici măcar nu a încercat. S-a lăsat pradă unei frici și unei învinuiri nedrepte.
Condisera că făcea lucrul corect. Că a ispăși  pedeapsa e demn. Sau cel puțin relativ demn pentru o bestie ca el.
Voia să urle de durere,dar niciun cuvânt nu-i ieși din gură de parcă i s-ar fi blocat. Se mulțumi să geamă încet și să se înfurie pe sine că era atât de incapabil la a face niște lucruri...obișnuite.
Apoi, chipul ei drăguț îi apăru în minte încă odată. Îl făcu să tresară și  să cadă pe gânduri...Ea nu ar fi fost deloc mândră de el dacă ar fi renunțat pur și simplu.
Nu numai că acest gând îi dădea putere,dar și curajul să treacă peste toate aceste bariere imaginare.
Deschise ochii fără ezitare și, nu la mare distanță de el, erau, îmbinate în sânge, câteva fete pe care le cunoștea numai din vedere. Încercă sa privească mai încolo și-l zări pe Tom.
Într-un stadiu nu prea avansat de degradare,dar fiind evidentă urma violentă de colți de pe gâtului lui.
Allison...Numai el era capabil de așa ceva...Și în clipa aceea numai faptul că voia să i-o plătească putea să i stea în cap.
Își întoarse din nou capul și își aținti privirea spre cer. Pânză albastră ce se întindea deasupra lui îl făcea să se simtă cuprins de un fior teribil.
Rămăsese cu ochii lucioși analizând bolta curată,înainte de a constata că ceva sau cineva îl urmărea din umbră.
Încercarea de a striga eșuă, dar se zvârcoli pe pământul rece și murdar.
-Cine..?Ce...?
Îngâimă fără tragere de suflet  Melovin.
Nu reuși să se ridice nici măcar în capul oaselor,așa că a așteptat ca acel ceva să i se arate.
Inima îi luă la goană și respirația se intensifică. Ochii i s-au mărit de umire, dar și un ușor val de neîncredere. Să fie oare...?