white on white | taegguk RO

Epilog: Black & White

Taehyung și-a lăsat pensula în pahar, ridicându-se de pe scaunul din fața șevaletului înainte de a se îndrepta spre bucătărie, încruntându-se atunci când a realizat că aceasta era goală. Și-a spălat vopseaua de pe degete, apoi a zâmbit, îndreptându-se spre ușa glisantă care ducea spre grădină, știind deja că cineva era acolo din cauza chicotelilor care puteau fi auzite. A deschis ușa, lipindu-se de perete în timp ce privea grădina goală, doar cei trei câini dormind liniștit pe iarbă, bucurându-se de soare. Amaya avea deja 6 ani, însă tot dormea lângă mama ei.

—Shh, ne aude.

Rotindu-și privirea spre terasa din grădină, Taehyung a observat mișcare în spatele acesteia, pășind pe iarbă cu picioarele pentru a se îndrepta acolo cu atenție. S-a aplecat, fiind întâmpinat se spatele soțului lui, acesta ținând în brațele sale doi copii care chicoteau, Jeongguk încercând să îi oprească.

—Shh, ne va găsi dacă nu faceți liniște.

—Cine să vă găsească?

Jeongguk s-a întors spre el surprins, un zâmbet larg apărându-i pe chip atunci când l-a observat în spatele lor. Cei doi copii din brațele sale au fugit, iar Jeongguk și Taehyung au împărțit o ultimă privire drăgăstoasă înainte de a alerga după ei. Aceștia se așezaseră lângă câini, sperând ca Onyx să îi apere, însă cei trei dormeau liniștiți, fiind obișnuiți cu entuziasmul copiilor în vârsta de 3 ani.

—Haneul, nu mai trage de fratele tău.

Cei doi și-au ridicat privirea spre Taehyung, acesta fiind nevoit să își ia postura autoritară din moment ce Jeongguk îi lăsa mereu să facă ce vor. Soțul lui a venit lângă el, atingându-i talia înainte de a-i săruta obrazul.

—Oh, haide, love, se joacă doar.

Taehyung i-a aruncat o privire dură lui Jeongguk, însă amândoi au început să râdă imediat, aruncându-se pe iarbă pentru a se juca cu cei doi. Amândoi s-au urcat pe Jeongguk, trăgându-l de haine și păr, iar Taehyung a chicotit, ridicând-o pe Haneul în brațele sale, micuța fetiță brunetă chicotind.

—Bong-ju. Nu vrem ca tati să sufere, da, baby?

Băiețelul a aprobat, mulțumindu-se să își așeze capul pe pieptul lui Jeongguk, acesta ridicându-se cu el în brațe, știind că cei doi erau obosiți.

Haneul și Bong-ju fuseseră adoptați în urmă cu doi ani și jumătate, când acesta aveau doar 5 luni, rămânând orfani din cauza unui accident. Taehyung și Jeongguk îi văzuseră într-un orfelinat și se îndrăgostiseră imediat de gemenii care dormeau în același pătuț. Haneul era energică și fericită, numele ei înseamnând "cer", pe când Bong-ju, care era mai mare cu 3 minute si 22 de secunde, era mai serios, chiar și de la acea vârsta. Numele lui însemna "stâlp", iar Taehyung și Jeongguk aveau grijă să le reamintească mereu de ce primiseră acele nume de la ei, de ce trebuiau să țină minte ce înseamnă. Trebuiau să se susțină unul pe celălalt, Bong-ju trebuia să aibă grija de surioara lui când creștea, iar Haneul trebuia să se asigure mereu când celălat e fericit, că râdea mereu.

—Ce ziceți să mergem să dormim puțin, hmm?

Jeongguk a întrebat, mângâindu-i chipul lui Haneul înainte de a-i săruta pe amândoi pe frunte.  Cei doi copii au refuzat, însă Taehyung a chicotit, lasându-l pe Jeongguk să o ia pe fetiță în brațe, el fiind mult mai puternic și capabil să îi țină pe amândoi.

—Îi adorm și cobor după, da, love?

Aprobând, Taehyung a urmărit cum Jeongguk intră în casă, cei doi deja dormind în brațele tatălui lor. Aruncând o privire spre cei trei câini, Taehyung a oftat, apoi a intrat înăuntru, hotărând să pregătească câteva gustări pentru a le mânca alături de Jeongguk când acesta cobora. Încă aveau timp de petrecut împreună, fiindcă, de când aveau copiii Jeongguk începuse să lucreze mai puțin, creând tatuaje de acasă. Avea câțiva angajați la salonul lui, acesta fiind acum cunsocut în Coreea ca unul de prestigiu. Taheyung, pe cealaltă parte, încă era profesor universitar, însă continua să picteze. Împreună își deschiseseră o afacere, o cafenea pe care o numiseră Black & White și care devenise destul de populară din cauza contrastului acesteia. O jumătate a cafenelei era amenajată cu nuanțe de negru, iar cealaltă cu nuanțe de alb, la mijloc ambele unindu-se. Aveau destule venituri pentru a putea sta acasă, cu familia lor, iar Taheyung nu își putea dori mai mult.

În timp ce pregătea câteva sendvișuri Jeongguk a intrat în bucătărie, Taehyung privindu-l la fel de uimit ca de obicei. Amândoi arătau la fel, însă Jeongguk începuse să facă mai multe exerciții, asigurându-se că urma să fie destul de puternic pentru a-i ridica pe gemeni și peste câțiva ani. Tatuajele lui încă îl încântau pe Taehyung, acesta menționând cât se superbe erau cu fiecare ocazie, Jeongguk spunând la fel despre ale sale. Jeongguk s-a apropiat de el, îmbrățișându-l înainte de a-i mângâia chipul, lipindu-și buzele de ale sale așa cum făcea mereu, de parca fiecare sărut era primul.

Taehyung, pe parcursul anilor, realizase că iubea multe lucruri, inclusiv arta, pe Jeongguk și creațiile acestuia. Hotărâse într-o zi, în urmă cu patru ani, să îl lase pe acesta să îi tatueze ceva ce nu urma să uite niciodată, chiar în zona pieptului, iar Jeongguk își tatuase și el ceva.

Inițialele celuilalt în mijlocul unei galaxii, fiindcă ei erau universul fiecăruia.

—Sfârșit—

•

Hirae, fostă ssun, Anne, sau oricum vreți să îmi ziceți, aici.

Black on black a fost o carte care m-a distrus emotional și de care, oricât aș încerca, nu mă voi putea despărți niciodată, dar trebuie să o fac. Am vrut la un moment dat să o transform în trilogie, dar am simțit că nu era alegerea potrivită.

După cum am zis în capitolul trecut, numele celor două cărți sunt inspirate din Yin și Yang, adică răul care nu poate exista fără bine și vice versa. Black on black a avut multe dintre sentimentele mele în ea, m-am regăsit în multe personaje, și la un moment dat mi-am dorit ca viața mea să fie la fel de fericita ca a lui Jeongguk și Taehyung. Din fericire, este, însă nu în acea extremă.

Sper că am reușit să vă ating inimile cu această carte și că mesajul meu a ajuns la voi.

Iubiți orice și pe oricine vreți, fiindcă iubirea e cel mai frumos sentiment de pe pământ. Da, vine cu suferință și greutăți, dar tot e minunata, e o experiență superbă.

Nu pot spune că am experimentat iubirea în acea extremă, însă iubesc cu adevărat multe lucuri, persoane, pasiuni și obiecte. Pentru o persoană care nu a iubit niciodată pe cineva dinafara familiei, vorbesc cam mult despre astfel de sentimente. Cred ca e doar vina singurătății uneori.

Seria black on black este oficial finalizată. Vă mulțumesc pentru toate cuvintele frumoase și tot suportul acordat. Vă iubesc enorm de mult. Ne auzim la celelalte cărți. Nu uitați de sing me to sleep, noul proiect.

For my lovelies,

HIRAE