white on white | taegguk RO

Capitolul 7

Sper că sunteți fericiți de sarbatori sau, dacă ceva vă întristează, încercați să vă înveseliți. Chiar sper ca prin postările mele de ieri și azi să vă aduc zâmbete pe buze.

Vă iubesc și vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți.

•

Taehyung și Jeongguk tocmai ieșiseră din salonul medicului veterinar pe care el îl găsise atunci când îi adoptase pe Muse și Onyx, fiecare dintre ei având între degete o lesă. Onyx părea că dezvoltase o oarecare legătură cu Jeongguk, refuzând să se despartă de acesta în timp ce mergeau pe trotuarul aglomerat, primind zâmbete calde dinspre oamenii care erau fascinați de cei doi câini minunați. Muse trebuia să nască în aproximativ 2 zile, iar Taehyung era mai mult decât entuziasmat, însă frica se instalase în interiorul lui odată cu acel entuziasm.

—Să mergem să facem cumpărături acum?

A aprobat, zâmbind spre Jeongguk atunci când acesta l-a întrebat, apoi amândoi s-au îndreptat spre cel mai apropiat magazin pentru animale, lasându-i pe cei doi câini în spațiul amenajat la intrare alături de alții. Luând un coș, Jeongguk i-a prins degetele între ale sale, iar Taehyung a zâmbit, fiindcă nu se obișnuise încă cu viața lor atât de familială, atât de domestică. Au ales împreună jucării pentru gingii, câteva bentițe colorate, vitamine pentru zilele grele care urmau pentru Muse, un pat si un covor special pentru ea, apoi mai multe bentițe colorate pe care urmau să le pună puilor la gât. Jeongguk nici măcar nu l-a lăsat să ridice cele două plase, insistând că el era cel care făcea sală, nu Taheyung, iar acesta a izbucnit în râs când l-a auzit, apropiindu-se pentru a-și apăsa buzele pe obrazul lui. Jeongguk i-a zâmbit, continuând să o facă până când au ajuns acasă, iar Taehyung putea jura că nu voia nimic mai mult în viață. În timp ce amândoi stăteau pe podea, pregătind patul lui Muse, cei doi câini plimbându-se în jurul lor curioși, Taehyung a realizat că avea deja tot ceea ce și-ar fi dorit. Bine, poate lipseau câteva elemente, însă știa că timpul urma să îi aducă totul.

Când micul spațiu pregătit pentru Muse a fost gata, Jeongguk s-a ridicat, spunându-i că trebuia să se ducă să își ia motocicleta și celelalte lucruri, iar Taehyung a zâmbit, îmbrățișându-l înainte ca acesta să plece pe ușă. A hotărât să gătească ceva, fiindcă acum că nu mai era singur simțea nevoia să mănânce mâncare caldă, nu comandată și nesănătoasă, așa cum se obișnuise în ultimele luni. A pregătit ceva simplu, apoi a lăsat mâncarea în cuptor până când Jeongguk se întorcea, hotărând să se uite la un film pentru ca timpul să treacă mai repede. A adormit la un moment dat, însă a fost trezit de căldura unor brațe care se înfășurau în jurul lui. Taheyung și-a deschis ochii încet, zâmbind când a observat chipul lui Jeongguk lângă el, acesta încercând să îl ridice pentru a-l duce în cameră.

—Hei, love, a durat mai mult decât credeam, fiindcă a trebuit să îl sun pe Yoongi să ma ajute să car lucrurile aici.

Taehyung a mormăit ceva, refuzând să se lase cărat, ridicându-se pentru a-l îmbrățișa pe Jeongguk în schimb.

—Am pregătit cina.

Jeongguk a zâmbit, aplecându-se pentru a-și apăsa buzele pe obrazul lui, iar Taehyung a zâmbit, adâncindu-se mai mult în brațele lui. Au reușit să mănânce, Jeongguk oferindu-se să plimbe câinii în timp ce Taehyung spăla vasele, apoi amândoi au intrat în camera lor, lăsând cutiile de pe hol nedeschise, fiindcă aveau destul timp să îi despacheteze lucrurile lui Jeongguk. Aveau o viață înainte.

Taehyung a fost trezit a doua zi de ceva cu care urma să se obișnuiască cu greu, mirosul mâncării care umplea apartamentul fiind atât de relaxant încât nu și-ar fi dorit să se mai ridice din pat. Știa deja că Jeongguk era treaz de mult timp, fiindcă îi plăcea să alerge dimineața, iar Taehyung era singur că îi luase din nou și pe ceilalți doi afară, deci nu s-a mai trezit speriat. Când a ieșit din cameră a observat că cei doi câini dormeau, dovada că se extenuaseră cu puțin timp înainte. S-a îndreptat spre bucătărie, tremurând din cauza temperaturii reci, însă a zâmbit când a intrat înăuntru, fiindcă acolo aerul era cald și mirosea divin. Jeongguk s-a întors spre el zâmbind, iar Taehyung a simțit cum tot frigul îi iese din corp doar din cauza acelui gest.

—Neața, love. Du-te și îmbracă-te mai gros, astăzi e destul de frig.

Taehyung l-a îmbrățișat înainte de a se întoarce în cameră, asigurându-se că își lua haine groase pe el înainte de a se îndrepta spre toaletă, apoi din nou spre bucătărie. Jeongguk deja aranjase masa, iar Taehyung a zâmbit când a observat cănile de ceai pe care acesta le așezase lângă farfurii. S-a îndreptat spre el, luându-l în brațe, iar Jeongguk a acceptat gestul cu bucurie, amândoi stând așa pentru câteva secunde. Au mâncat în liniște, amândoi fiind destul de confortabili pentru a se putea bucura de acele momente fără să vorbească, aruncându-și doar priviri scurte și zâmbete timide din când în când.

—Ar trebui să fim cu ochii pe Muse, medicul a zis că se poate întâmpla și mai devreme.

Jeongguk a aprobat, amândoi hotărând să înceapă să despacheteze cutiile pe care acesta le adusese. Taehyung i-a aranjat hainele lui Jeongguk în partea de dulap pe care o golise pentru el, zâmbind când s observat contrastul dintre hainele lor. El avea haine largi, elegante, în culori calde, iar Jeongguk avea doar haine negre sau în alte culori închise. Era un contrast frumos. Încă aranja câteva tricouri atunci când Jeongguk a intrat pe ușă, ținând în brațe câteva cutii de creioane și caiete de desen.

—Ah, pe acelea le poți pune în dulapul de pe hol. Acolo îmi țin materialele de desen și pictură.

Zâmbind, celălalt s-a îndepărtat, iar Taheyung i-a urmat gestul, continuând să zâmbească în timp ce aranja tricourile și celelalte lucruri în dulap. Lângă ușă, pe dulapul pentru pantofi, erau acum mai multe perechi, bocancii și pantofii lui Jeongguk fiind și ei adăugați, ceea ce îl făcea pe Taehyung să zâmbească mai puternic de fiecare dată când îi vedea. Apartamentul lui arătase ca acasă și înainte, însă când Taehyung a ieșit din camera lor doar pentru a-l vedea pe Jeongguk întins pe jos, cu Muse și Onyx peste el, râzând puternic, Taehyung a simțit cum ochii i se încălzeau din cauza emoțiilor. Jeongguk l-a observat, însă Taehyung nu a așteptat ca acesta să se ridice înainte de a se așeza și el pe jos, chemând-o pe Muse în brațele sale.

—Ești bine, puiule?

Muse părea obosită, însă Taehyung înțelegea de ce era atât de monotonă și de ce nu se mai juca. Își proteja puii. Taehyung i-a mângâiat blana, zâmbind când aceasta și-a așezat capul pe piciorul lui.

—Cred că ar trebui să îi mai dăm vitamine. Mă întorc imediat.

Taehyung a urmărit cum Jeongguk dispare în bucătărie, întorcându-se cu o bucată de carne în care băgase o pastilă. Muse nu lua vitaminele altfel, iar Taehyung venise cu acea idee când a realizat că nh avea altă variantă. Când Jeongguk i-a întins gustarea acesteia Onyx a răsuflat puternic, ca și când i-ar fi certat că el nu primea nimic.

—Hei, tu nu trebuie să alăptezi niște pui, da?

Jeongguk a râs, fugind înapoi în bucătărie pentru a lua un os cu calciu pentru Onyx, oferindu-i-l pentru a-l calma.

—Va trebui să trec pe la salon astăzi.

Taehyung s-a ridicat de pe podea, zâmbind către Jeongguk când acesta și-a așezat palmele pe talia lui pentru a-l îmbrățișa.

—Vrei să te întorci să lucrezi acolo?

Celălat și-a scuturat capul, ridicându-și un braț pentru a-și trece degetele peste părul lui.

—Nu, mă gândeam să îmi deschid un salon. Singur.

—Cred ca e o idee bună, dar sper că nu faci asta doar fiindcă ești încă supărat pe ei.

Jeongguk a chicotit, scuturându-și capul.

—Nu, doar că simt nevoia să fac ceva singur. Voi căuta o locație de închiriat în apropiere și ma voi gândi mai bine. Mă duc la salon pentru a-mi lua lucrurile. Tu ce vei face astăzi? Nu ar trebui să te duci la colegiu?

—Nu, astăzi nu am cursuri, deci voi rămâne acasă. Nu vreau să o las pe Muse singură.

Jeongguk a zâmbit, strângându-l în brațe din nou, iar Taehyung și-a închis ochii, savurând căldura celuilalt înainte ca acesta să se desprindă de el pentru a se pregăti să plece. Taehyung știa că urma să se întoarcă, însă tot s-a simțit trist când celălalt a ieșit pe ușă, aruncându-i o ultimă privire. Totuși, și-a scuturat capul, reamintindu-și că acum locuiau împreună, că acum totul era bine, apoi s-a întors spre Muse, asigurându-se că aceasta era bine înainte de a-și deschide caietul de desen și de a se așeza pe canapea.