white on white | taegguk RO

Capitolul 9

Peste 3 ani

—Am emoții. Nu cred că am fost vreodată atât de emoționat. Îmi vine să plâng.

Jimin a început să râdă, privindu-l pe Taehyung în timp ce acesta încerca să își lege șireturile pantofilor, dar nu reușea din cauza mâinilor sale tremurânde. Prietenul lui s-a aplecat pentru a-i prinde degetele între ale sale, apoi a zâmbit, părul lui blond cazându-i peste frunte atunci când l-a privit.

—Hei, ia o pauză, ok? Calmează-te, trage aer în piept, fiindcă totul va fi bine.

Taehyung a aprobat, făcând exact ceea ce Jimin i-a propus, apoi și-a legat șireturile cu greutate, însă reușind în final. S-a ridicat, apoi s-a întors spre ușă când pe ea a intrat Yoongi, celălalt zâmbind în timp ce ținea în brațe o fetiță adorabilă cu păr blond, îmbrăcată într-o rochie albastră, culoarea ei preferată. Jimin s-a îndepărtat de el, îndreptându-se spre propria familie, iar Taehyung a simțit cum ochii i se umplu de lacrimi când Heeyoung și-a întins brațele subțiri spre tatăl ei.

—Hei, drăguțo. Unde ați fost voi doi?

Yoongi și Taehyung zâmbeau acum puternic, urmărind cum fetița pe care Jimin și Yoongi o adoptaseră din Olanda le zâmbea puternic, ochii ei albaștri strălucind din cauza razelor de soare care pătrundeau prin peretele de sticlă din spatele lor.

—La Ggukie!!

Yoongi a chicotit, mângâindu-i părul ondulat, apoi și-a întors privirea spre Taheyung.

—Am fost la Jeongguk, a trebuit să mă asigur că nu își dă foc la păr sau la costum. Apropo, ar trebui să ajungă în câteva secunde pentru că nu mai putea aștepta.

Ca și când ar fi fost invocat prin magie, ușa s-a deschis, iar Jeongguk a intrat pe ea zâmbind mai larg ca niciodată, purtând un costum negru care îi scotea părul cu nuanțe roșcate în evidență. Taheyung insistase să îl vopsească, iar celălalt acceptase, fiindcă nu putea refuza nimic. Ochii lor s-au întâlnit, iar Taehyung a tras aer în piept înainte de a se îndrepta spre logodnicul lui, inelele de la gâtul lor fiind dovada ca acea relație urma să avanseze la stadiul ei final. Jeongguk și-a înfășurat imediat brațele în jurul lui, iar Taehyung a oftat fericit din cauza contactului fără de care simțea că ar fi putut muri.

—Ce fac ceilalți?

—Părinții noștri împărtășesc amintiri din copilărie, ca de obicei, iar Soyeon încearcă să o învețe pe Amaya cum să mă muște. Deloc surprinzător. Jin, Namjoon și Hoseok mai au puțin și plâng, dar nu mă mai surprinde nimic. Cred că Jin deja plângea.

Taehyung a început să râdă, desprinzându-se de Jeongguk pentru a-l privi în ochi, simțindu-se ca în prima zi în care îl cunoscuse. Ochii lui păreau mereu reci, însă Taehyung știa acum că Jeongguk era cea mai bună persoană de pe pământ, că sufletul lui era de aur și că acei ochi ascundeau căldură.

—Te iubesc enorm.

Logodnicul lui, viitor soț, a chicotit, aplecându-se pentru a-și lipi buzele de ale lui Taehyung într-un sărut scurt.

—Ne iubim enorm.

Zâmbind, Taehyung s-a desprins de celălat, pregătindu-se să iasă din camera lor, în sufrageria casei lor de vacanță din California pe care o cumpăraseră în urmă cu un an alături de Jimin, Yoongi, Namjoon, Jin și Hoseok. Hotărâseră ca puteau rămâne mereu o familie și că acea casă urma să fie locul lor de întâlnire pentru tot restul vieții, însă devenise pe parcurs și locul în care ei se căsătoriseră din moment ce acolo era legal. Yoongi și Jimin se căsătoriseră în urmă cu doi ani, adoptând-o imediat și pe Heeyoung, iar Namjoon și Jin mai așteptaseră puțin înainte de a face acel pas. Ei doi deciseseră că nu aveau de gând să se grăbească, bucurându-se de viața împreună pentru câțiva ani înainte ca Jeongguk să realizeze că trebuiau să facă  acel pas când un client îl întrebase cine era Taehyung, iar lui îi scăpaseră cuvintele "soțul meu" din greșală.

—Ești gata să semnăm și să ne unim viețile pentru totdeauna, love?

Taehyung a urmărit cum prietenii lor ies primii din încăpere, fetița din brațele lui Jimin salutându-i entuziasmată înainte ca ușa să se deschidă și ca perechea lui Hoseok să alerge fericită spre ea, faptul că era educatoare unind-o de Heeyoung enorm. Ușa a rămas deschisă larg, dezvăluind mulțimea de oameni din încăpere, cu toții făcând liniște când i-au văzut pe cei doi pregătindu-se să pașească în exterior. Taehyung și-a ridicat privirea spre Jeongguk, acesta prinzându-i degetele între ale sale, ridicându-le pentru a le săruta, inima lui tresărind din nou din cauza emoțiilor care nu păreau să se estompeze niciodată. Cineva îi spusese că iubirea dispărea pe parcursul anilor, însă cea adevărată nu, devenind în schimb mai puternică.

—Dar noi ne-am unit destinele în urmă cu mulți ani, în acel parc.

Jeongguk i-a zâmbit, apoi amândoi au ieșit din cameră, fiind întâmpinați cu zâmbete și aplauze puternice. Taehyung și-a privit părinții, simțind cum ochii îi ard din cauza zâmbetelor lor, știind că le adusese multă tristețe în trecut. Totuși, acum el și Jeongguk erau împreună, iar familiile lor erau mai fericite ca niciodată, iar ei, ei știau că viața lor urma să fie strălucitoare și plină de fericire.

Când au schimbat inelele, amândoi s-au simțit împliniți, petrecând alături de prieteni înainte ca aceștia să se retragă la hoteluri, hotărând că aceea era noaptea lor.

Și a fost, însă, pentru ei, fiecare noapte și zi era a lor, fiecare obstacol și reușită îi aducea mai aproape, negrul și albul îi defineau perfect, fiindcă ceea ce aveau ei nu era o simplă poveste de dragoste.

Era o relație complementară, conectată și unită de natură, așa cum îl numeau ei. Nu puteau exista unul fără celălat, fiindcă se completau reciproc și urmau să o facă pentru totdeauna.

Erau Yin și Yang, două entități care se ridicau în absolut atunci când se uneau, fiindcă nu puteau exista separat.

Erau Taehyung și Jeongguk, sufletele pereche care încălcaseră legile destinului și își creaseră singuri unul, care se uniseră prin propria voință, nu prin cea a lumii în care trăiau.

Erau destinul.

•

Și, în sfârșit, ați aflat ce înseamnă titlurile cărților.