Fiica lui Zeus ~Bianca Rogers~

Capitolul 18 - O bucata de divinitate

Franta.....Bianca mereu si-a dorit sa mearga in Franta, dar in schimb a fost in iad....viata e o tarfa .

- Bianca aproape am ajuns, stiu, stim la fel de bine ca si tine ca nu vom putea lua avionul pana in Grecia. Deci, ce ai in plan?

- Nu ai putea folosi iar runa aia?

- De ar fi atat de simplu! In primul rand trebuie sa stiu locul , sa mai fi fost acolo odata inainte de a ma duce printr-un portal de genul, plus ca al meu nu merge decat intre lumi....

- Fantastic! Si  atunci ce facem?

- Am auzit de un altfel de portal de sub Arcul de Triumf, dar este bine pazit de un vrajitor orb, nu ne va lasa sa trecem decat daca ii vom da ceva la schimb, ceva valoros...

- Pai si ce avem noi valoros?

- Armele in mare parte Stefan, stela mea....

- Ok, si pana la Paris cu  ce mergem?

- Trenul este cea mai convenabila si mai ieftina metoda.

**********

- Ihhhh stam in gara de o ora m-am plictisit de moarte, esti sigura Annabeth ca trenul mai circula pe aici?

- Da Percy, sunt sigura....Uite! Vine!

Trenul mai mult gol decat plin este pe gustul celor patru calatori. Acestia se aseaza comod intr-unul dintre compartimente, ocupandu-l complet. In cateva secunde in comartiment apar conductorii.....un barbat si o femeie de cam douazeci de ani, foarte frumosi. 

- Empuse... - spune aceasta in soapta -

- Biletele la control va rog! spune pe o voce melodioasa frumoasa empusa. Frumoasa pe naiba! Bianca observa imediat cum cealalta empusa incearca sa incuie compartimentul. Aceasta reactioneaza rapid si se ridica in picioare, privind-o direct in ochii.

- Nu ati putea sa ii spuneti prietenului dvs. sa lase usa descuiata. 

Empusa barbat se intoarce cu fata spre Bianca avand ochii rosii sangerii.

- Rogers trebuia sa stiu ca esti tu!

- Deci acum daca sti ca sunt eu puteti sa plecati, nu am chef de voi!

- Sa o crezi tu!

- Asta asteptam!

Biancai i se fac ochii negrii complet si irisii rosii sangerii , venele de sub ochi tot negre, coltii ascutiti si subtiri ca de vampir ii ies la iveala. In cateva secunde cele doua empuse raman fara cap.

- Sa mergem in alt compartiment!

Stefan, Percy si Annabeth se uita stupefiati la Bianca. O secunda, doar o secunda atat i-a luat sa omoare empusele.  Si acum se comporta de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Fata asta este nebuna delegat!

Parisul este mult mai frumos decat cei patru s-ar fi asteptat. defapt ce tot spun, Bianca este plictisita maxim de acest loc i se pare prea previzibil , prea nu stie cum sa descrie, dar singurul lucru care il face special este putreziciunea din interiorul orasului, suburbiile....

- Am ajuns!

- Poftim!

In fata lor este maretul Arc de Trumf . Un portal se afla fix sub el, dar este inca inchis. Bianca se uita putin si da de vrajitorul orb. Cu o aroganta uimitoare aceasta se duce la el.

- Vrajitorule, sunt Bianca Rogers, eu si cu insotitorii mei vrem sa trecem prin portalul tau catre intrare spre Muntele Olimp din Grecia. 

- Stiu bine ce vreti! DAr stiti ca trebuie sa platiti ca sa ajungeti acolo! Si un pret mare, cu mult mai mare decat cel pe care mi l-a oferit zeita Nyx pentru sa nu va lasa sa treceti!

- Orice!

- O bucata de divinitate!

 Bianca cum aude asta se da cativa pasi in spate si se intuneca la fata. 

- De unde vrei sa luam o bucata de divinitate, ce-o mai fi si aia!

- Stefan fi politicos!

- Intrebati-o pe prietena voastra , demonul, ea insasi este o bucata de divinitate, un trofeu pentru vanatorii de peste tot...

- Bianca la ce se refera?

- Imi vrea aripile! - spune ea cu lacrimi in ochi, se uita la vrajitor care da afirmativ din cap- 

- Aripi, ce aripi?

- Astea!

Atunci de pe spatele ei tasnesc doua aripi de inger, albe ca neaua si frumoase...perfecte. 

- Taiati-le!

- Poftim! 

- Am spus sa le taiati! - Tipa ea - Ia sabia, Percy si taiele dintr-o singura lovitura!

Percy se uita la ea stupefiat ca mai apoi sa faca ceea ce i s-a spus. Acompaniat de coborarea sabiei vine si un urlet de durere si caderea in genunchi a Biancai....durere, atat simte durere. Pe spate doua rani uriase deschise trimit durere in tot corpul, sangele preligandu-i-se pe tot spatele. 

- Unde au disparut?

- Le-a luat! Acum putem trece?

- Desigur!

Bianca se ridica usor dar picioarele ii tremura si picioarele ii cedeaza astfel daca nu ar fi fost Stefan ar fi imbratisat pamantul. 

- Poti sa mergi?

- Oare pot idiotule?

- Aceeasi nesimtita.... Sa mergem!

Cei patru trec fara alte comentarii prin portalul vrajitorului orb nu inainte ca acesta sa ii spuna cateva cuvinte Biancai.

- La timpul  potrivit toata fiinta ta se va reunii intr-una, toate partile tale vor deveni un intreg , abia atunci iti vei folosi puterea la maxim si vei infrange, sufletul tau va fi in pace, dar corpul nu si asta te va consuma, esti prinsa intr-un corp de om, nu ai infatisarea adevaratei tu, si sa mai sti, asa cum supranaturalul din tine se va uni intr-unul asa si armele tale o vor face, si fi atenta chiar si umanitatea din tine are o arma...

- Eu nu sunt om!

- Esti  mai umana decat multi oameni...

- Si care este arma omului din mine?

- Iubirea... - ea pufneste -

- Cand cel sau cei iubiti vor fi pusi in pericol, atunci puterea din tine va iesi, te vei transforma, vei invinge, si de atunci intregului supranatural ii va fi frica de tine si te va respecta.

- Nu cred ca o sa apuc chestia asta, deoarece in profetie spune ca o sa mor....

- Este complicat, dar printr-o iubire si o binecuvantare te-ai nascut, tot asa vei si renaste...

Atat apuca Bianca sa auda deoarece Stefan intra in portal. Ea stie ca el nu a auzit discutia deoarece acel vrajitor a vorbit in capul ei. Offf..... Moarte pazea ca vin!