Capitolul 11-Preotesele focului si cantecul mortii

119 6 0
                                    

Raziel sigur mi-a spus ceva despre ele. Sunt niste demoni. Preotesele focului momesc oamenii de eoni. Ele iti spun, mai bine zis canta despre sufletul tau pereche. Oamenii i-au spus cantecul mortii deoarece nimeni nu se mai intorcea viu sau si daca o facea , innebunea la scurt timp. Orice lucru are un pret, si lor trebuie sa le dai sange direct de la gat. In timpul cantecului de obicei acestea taie beregata celui pentru care canta. Am fost atat de absorbita de ganduri incat nu am observat ca am ajuns in fata unei pesteri. Inauntru cele trei preotese ii canta unui baiat tanar. Imi ia numai cateva secunde sa imi dau seama cinee... Apollo. Il pot recunoaste dintr-o mie dupa aura. E imbracat in niste blugi si un hanorac cu gluga pe cap. Ma concentrez pe ce spun ele pentru a intelege ce spun. 

" Copila nascuta din foc,

Crescuta de oameni,

Indrumata de spirite,

Cu ajutorul furiei si al durerii.

A ajuns un demon cu inima de gheata,

Te avertizam.....

- Ea iti va lua totul. Teme-te de puterea ei. Canta pe un ton melodios preoteasa cu parul ca pana corbului si ochii verzi ca smaraldul.

- Ea te va distruge. Teme-te de iubirea ei. Continua roscata cu ochi ca sideful.

- Ea iti va lua sufletul. Teme-te de razbunarea ei. Rosteste bruneta cu ochi ca cenusa.

- Teme-te de furia ei! Spun toate trei impreuna."

Imi ia cateva momente pentru a proteja ceea ce am auzit. Nu, nu inteleg, creierul o sa imi faca scurt circuit cu siguranta. In fine.Ma uit spre Apollo care se intoarce cu fata la noi, la fel fac si preotesele. Zeul face ochii mari cand ma vede si eu mi dau peste cap.

- Trei semizei si un demon! Ce onoare fiica a lui Lilith!

- Fiica a cui? * stiu ca la mine se refera* 

- Nu sti nu? * rade*

- Te-ai nascut in flacarile iadului, tot i  flacarile iadului te vei intoarce si ne vei conduce!

- Ai fi fost mult mai puternica daca ingerul ala nu se baga in treburile demonilor!

- Presupun ca stiti de ce am venit? * spune unul dintre gardieni cu oarecare frica in glas*

- Normal! Vom avea doar o mica discutie cu demonita. 

Toti pleaca mai putin Apollo. Preotesele ma pun sa stau in genunchi intr-un loc de langa perete. Ele imi desfac catusele si imi prind mainile de niste lanturi groase. Una dintre ele incearca sa ma faca sa ma uit in sus. Inainte sa fac asta ma uit pentru ultima data in ochii lui Apollo ca mai apoi sa vad o sabie mare deasupra capului. Taisul acesteia imi impunge enervant fruntea.

- Prin asta iti vom sterge partea angelica si iti vom da adevarata putere.

Inchid ochii si ultimul lucru pe care il simt este durere, atat durere. 

Apollo 

Nici  nu stiu cat timp a trecut de cand privesc oroarea asta. Sabia este adanc infipta in fruntea Biancai, siroaie de lacrimi ii curg pe obraji si ma indoiesc ca sunt din cauza durerii fizice. Tricoul, pantaloni ii sunt imbibate de sange din cauza unor taieturi lungi si adanci. Dintr-o data totul se opreste si parca timpul sta in loc. Deschide ochii, irisul este galben stralucitor la fel si runele de pe corpul ei. Dintr-o smucitura rupe lanturile si de pe spate ii tasnesc doua aripi de inger.

- Nuuu! E imposibil! Acum esti asa dar morti sangeroase si mult rau si intuneric iti pateaza sufletul. Te vei intoarce!




Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.



        ~ Bianca Rogers ~

Fiica lui Zeus  ~Bianca Rogers~Where stories live. Discover now