În căutarea fericirii

Toby

Nu mi-a venit să cred. Cu ce tupeu ne filmează Toby pe noi? Mi se pare inacceptabil. Am simțit eu că ceva nu e deloc în regulă cu acest înger, dar m-am gândit să nu mai spun nimic ce poate l-ar afecta și pe Matt. Ne-am ridicat de pe pat amândoi și am fugit la fereastră. Pe jos se vedea o creangă ruptă și mai multe frunze împrăștiate pe jos, în urma căderii. Mi-am dus, îngrijorată, mâinile la cap și am oftat prelung.

- Și acum ce ne facem? Dacă o să arate tuturor îngerilor că noi doi ne-am sărutat? Sau poate vrea să ne șantajeze, pentru Miles. Vai, Matt, zi ceva! eram exasperată și îl priveam, plină de speranță, așteptând un răspuns adecvat.

- Bridget, hei, fii atentă. Nu cred că este necesar să ne facem griji. În plus, de ce crezi tu că Toby a fost de vină? Nici măcar nu știm asta. Căutăm, vedem, cine a făcut asta și de ce, însă eu nu consider că ciudatul ăla a fost în stare de așa ceva. Acum, pe bune, ce ar avea el de câștigat? s-a uitat pentru câteva momente la mine, apoi a coborât privirea.

- Eu vreau să mă duc în camera mea... Nu mai am stare, sincer... Vorbim mai târziu, bine? i-am zâmbit ușor, apoi m-am apropiat de el și l-am sărutat. Nu terminasem când am observat că cineva ne urmărește... am terminat acum. i-am zâmbit din nou.

- Bine... Și... va mai urma. mi-a zâmbit și el, și m-a urmărit cu privirea până am ieșit din cameră și am închis ușa.

Nu aveam de gând să merg în cameră. Îmi era doar teamă să nu vină până la mine în cameră. Dar nu prea cred. Eram atât de gândită, încât am spus că voi avea grijă ca Toby să îmi spună adevărul, ceea ce am și făcut. Am mers la Miles. Trebuia să știu unde e Toby acum. Mi-a fost puțin frică, recunosc, deoarece poate că îmi va spune că nu e el de vină, și s-ar putea să aibă dreptate. Dar, pentru moment, știu că simțămintele mele nu dau greș.

L-am întrebat unde e Toby, și mi-a spus că e undeva pe afară, sigur are de lucru. S-ar putea să fie la depozite, dar nu e sigur. Mi-am luat inima în dinți și am plecat să îl caut. Înainte de a ajunge la depozite, am căutat și prin alte locuri, dar nu era nicăieri. Când am ajuns, într-un final, unde mi-a fost spus că e el, nu l-am văzut nicăieri. Am căutat și înăuntru, și afară, și nu era nimeni. Am dat să plec, dar am auzit o respirație pe ceafă. Așa speriată cred că nu am mai fost niciodată. Din reflex, am întors mâna cu viteză, să lovesc. M-a prins de braț și mi l-am strâns tare. El râdea. Toby râdea.

- Ce ți se pare așa amuzant? am zis eu, încruntându-mă. Mi-am smuls mâna și m-am îndepărtat câțiva pași.

- Mi se pare amuzant faptul că vrei să scapi de inevitabil. Scumpa mea, ceea ce trebuie să se întâmple, va fi. Poți fi sigură de asta. mi-a zâmbit cu răutate, iar apoi se uita la mine fix.

- Ce vrei să spui prin inevitabil? Și de ce te uiți așa la mine? Sunt ceva specie pe cale de dispariție?

- Spune-mi ce vrei. și-a adoptat poziția de seriozitate.

- De ce ne filmai?

- Eu? Eu nu aș face asta niciodată. Se pare că nu mă cunoști. a început să râdă.

- Nu, nu te cunosc. Tocmai de aceea întreb.

- Nu e treaba ta. Poate filmam, poate nu, tu nu ai de unde să știi. Însă, zise, apropiindu-se mult prea tare de mine și privindu-mă în ochi, ți se vor mai întâmpla multe. Ți-am spus, inevitabilul va veni, cu sau fără voia ta.

S-a îndepărtat fără să mai spună ceva și a plecat. Eu am rămas ca o stană de piatră, așteptând ca cineva să vină să mă salveze, dar știam că asta nu avea să se întâmple. Damon e dus, pe veci, și eu sunt doar cu Matt, căruia, apropo, nu pot să îi dezvălui tot. Mă simțeam speriată, mai mult decât uimită. Mi se părea foarte ciudat faptul că de când ne-am intersectat, atunci, pe hol, m-am tot gândit la cine ar putea fi băiatul ăsta, Toby. E înalt, mult mai înalt decât mine, și un amănunt mi-a atras profund atenția. E brunet cu ochii albaștri, exact ca Damon. Poate de-asta m-am gândit așa mult la el. Deoarece îmi aduce aminte de Damon. Sincer, uneori, mă mai gândesc la el. Mi-ar placea să fie acum lângă mine, să mă strângă în brațe, și să-mi spună că totul va fi bine.

Am auzit un strigăt. Matt mă striga de undeva, de departe. Am răspuns strigătului, și a fugit până la mine, la depozite. Arăta spășit. Cred că mă căuta de ceva vreme. S-a oprit în fața mea, și m-a luat în brațe, de parcă nu m-ar fi văzut de secole. M-a pupat pe frunte, a tras adânc aer în piept și apoi m-a întrebat unde dispărusem.

- Bridget, unde ai fost?

- Aici, la... depozite. Am venit... să... aduc ceva... da...

- Minte pe cine vrei, dar nu pe mine. Am fost să te caut în camera ta. Am aflat că sunt camere de supraveghere într-un colț, deci putem vedea cine ne-a filmat. Apropo, de ce era Toby la tine în cameră, pe pat? și-a încrucișat brațele, și a așteptat să răspund.

- Nu e ceea ce crezi. am înghițit în sec. Uite, hai să nu mai facem cercetări legate de cine ne-a filmat. Poate nu e important să știm, zic... Nu? m-am uitat stăruitor la el, așteptând aprobarea.

- Ce se întâmplă, Bridget? E ceva ce nu vrei să îmi spui? Apropo, Toby a intrat în camera ta, dar presupun că doar la tine putea fi cheia, am dreptate? Și eu care credeam că tu chiar începi să mă placi...

- Nu îți pot spune nimic, încă... Bine? Trebuie să aflu eu anumite lucruri înainte de a-ți spune ție. Te rog să fii înțelegător. Promit că nu o să te dezamăgesc. M-am apropiat de el, și l-am sărutat pe obraz. Cât despre faptul că ai început să crezi că te plac, așa e. O fac.

M-am îndepărtat de el, și am plecat în camera mea. Eram foarte gândită. Totul era ciudat, de parcă acest Toby ar vrea ceva de la mine. Poate după un somn bun, aș putea afla. Când am ajuns în fața camerei mele, ușa era întredeschisă. Inima îmi bătea tare, și am intrat repede în cameră. Toby era la biroul meu. Stătea.

- Ce cauți aici?

- Închide, scumpa mea, ușa. Avem treburi de rezolvat. și-a întors privirea de la mine, și a așteptat să fac ce mi se spusese. Am închis-o. Bun, acum, că tot ești aici, vreau să fii foarte atentă. De acum înainte, vei face ce spun eu, fără să pui întrebări.

- Și de ce, mă rog, ar trebui să te ascult? Eu aș putea, la fel de bine, să îl chem pe Miles, și îi spun tot. s-a ridicat în picioare și s-a apropiat de mine.

- O, ba nu, nu o vei face. a zis el, în șoaptă.

S-a apropiat foarte mult de mine, îi puteam simți respirația caldă și dulce, parcă era un parfum îmbietor și amețitor. M-a sărutat. Și nu o dată. Văzând că nu ripostez, a continuat, și am continuat și eu. Era atât de bine. Niciodată nu am mai simțit ceva atât de dulce. Mi-a dat părul de după gât, și m-a sărutat și acolo, după care mi-a dat jos tricoul, așa că rămăsesem în sutien. Eu eram doritoare, nerăbdătoare, și voiam să continue, deși știam că e complet greșit. S-a oprit el, înainte ca mintea mea vrăjită, să îmi spună să o fac.

- Vezi, zise râzând, ce ușor te pot seduce? m-a mai sărutat o dată. Dățile viitoare va fi dureros de plăcut. Și vei fi nevoită să faci exact ceea ce spun eu, pentru că altfel, scumpul tău Matt va avea de pierdut de pe urma ta.

- Ce îi faci?

- Să spunem că mă joc cu viața lui. Nu ai voie să scoți niciun cuvânt. Și până mă întorc, sper să nu dai de înțeles că aș avea ceva cu tine. Noi doi, suntem prieteni. Așa trebuie tu să spui. Ne vom revedea, Bridge!

S-a întors, și a plecat, trântind ușa. Eu eram tot în sutien. Abia atunci am realizat ce am făcut. Cum am putut să mă las pradă tuturor acestor porniri? Unde e iubirea mea pentru Damon, și afecțiunea mea față de Matt? Dacă ar știi, nu m-ar ierta niciodată. Am început să plâng. Tare, cu zgomot, în pernă, până am adormit...

--------------------

Deci, Toby pare a fi o amenințare pentru Bridget, dar și pentru Matt. El dorește să o aibă pe Bridget doar pentru el, și face tot posibilul să o obțină. Dacă planurile îi vor reuși, sau vor eșua, vom vedea în capitolele următoare. Până atunci, vă mulțumesc din nou că mi-ați lecturat povestea, și v-aș ruga să apăsați steluța din josul paginii. ⭐