În căutarea fericirii

Puterea lănțișorului

      De ce m-ar avertiza el în legătură cu ceva? Și de unde știe el că aveam de gând să privesc stelele? Cred că o să îi spun mamei despre el. Dar nu o să îi mărturisesc  chiar tot.

     — Cine era, Bridge? Nu s-a prezentat.

     — Era fratele Adelei, mamă. Avem împreună orele de psihologie și doamna profesoară ne-a dat un proiect pentru doi. A vrut să mă întrebe dacă îl facem împreună.

     — Am înțeles. Noi mergem să mâncăm. Lui Luce îi e foame. Vii?

     — Știi, mamă, nu mi-e foame chiar acum. Mă duc să mă întind pe iarbă puțin.

     — Iar? Ți-am mai spus să închei cu obiceiurile astea proaste. Ai nevoie de odihnă. Du-te, dar sper să nu continui mult. Trebuie să dormi.

     — Bine.

      Mi-am luat papucii în picioare și am tras adânc aer în piept. Cine știe ce mă așteaptă afară! Începe să-mi bată inima tot mai tare, de parcă am presimțit ce avea să urmeze. Am deschis tremurând ușa care duce spre grădină și am pășit încet pe iarbă.

      Era liniște. Se auzea doar o bufniță, undeva departe, spre pădure, dar în rest, nimic. Am început să cred că Damon mă minte. A vrut doar să își bată joc de mine. Să glumească pe seama mea.

      Ce se aude? Este ca un sunet slab de aripi. Cine sunt acei oameni? Nu am văzut așa ceva în viața mea. Sunt trei fete, neobișnuit de frumoase, îmbrăcate în rochii albe și vai, au aripi. Se poate așa ceva? Cred că halucinez. Se apropie de mine toate și stau în fața mea nezicând nimic câteva minute. Apoi una din ele, cea mai înaltă și mai frumoasă s-a apropiat de mine.

     — Tu ești Bridget, am dreptate?

     — Da... Iar tu? Adică voi?

     — Nu contează cine suntem noi. Deții ceva ce ne aparține. Îl vrem înapoi.

     — Cum aș putea să am ceva ce este al vostru? Nu vă cunosc. Pe niciuna. Cred că ați încurcat persoana.

     — Uite, atâta timp cât ești cooperativă și ni-l dai, ne vom comporta și noi ca atare. Altfel, vom fi nevoite să apelăm la gesturi mai puțin plăcute.

     — Bine, dar spune-ți-mi ce vreți.

      Eram foarte confuză. Nu știam ce le aparține sau cine sunt aceste fete. Mi-a fost foarte frică și am simțit nevoia de a fi ocrotită chiar în acel moment. Am pus mâna discret pe lănțișorul în formă de soare și l-am chemat pe Damon în gând. Voiam să fie cu mine, să mă privească în ochi, și să-mi liniștească bătăile inimii, care oricum erau neregulate, din pricina fricii resimțite.

     — Ne trebuie...

     — Nu vă trebuie nimic. Rebekah, Hayley, Josie, nu aveți nevoie de el. V-am mai spus de atâtea ori că acum este al meu. Se află în posesia mea. Eu hotărăsc când e timpul să îl returnez lui Enzo. Nu voi.

     — Damon, zise cea mai mică dintre fete, pe care am aflat ulterior că o chema Josie, nu ne crea și alte probleme. Acum tu, zise ea adresându-mi-se, dă-ne lănțișorul. Avem mare nevoie de el. O să ne pierdem toate puterile fără pandantiv. Conține toată puterea celor nouă cete de îngeri, centrată în cristalele de pe fiecare rază a soarelui. Dacă vrei să nu fii nevoită toată viața să plângi, fă-ne un favor, și ajută-ne.

      Nu mai știam ce să spun. Am rămas fără gânduri. Toată activitatea cerebrală și-a oprit cursul firesc. Simțeam cum tot corpul mi se încălzește, parcă ar începe să fiarbă. Aveam și câteva firicele de transpirație pe frunte și pe spate. Tot ce voiam în momentul respectiv era să plec și să uit de toate și de toți, dar mai ales de Damon. Mi-a ascuns unele lucruri care nici nu știu ce reprezintă. Ce e în neregulă cu lănțișorul? E un simplu lănțișor. Dacă tot îl vor, o să îl dau.

     — Bine, o să vi-l dau. Dar să nu mai apăreți în viața mea niciodată!

      Am dus mâinile la gât să îl dau jos, și o mână puternica m-a împiedicat. Damon.

     — Nu o să îl dai jos niciodată. Promite-mi că nu o faci. Te rog.

      M-a privit fix în ochi, implorându-mă să nu o fac. Atunci m-am încredințat de faptul că ceea ce îmi spune este cel mai bun lucru posibil de făcut, așa că mi-am îndepărtat mâinile de la gât, m-am apropiat de Rebekah și i-am spus ceva ce nu credeam că o să spun vreodată.

     — Atât timp cât Damon e cu mine și lănțișorul e la gâtul meu, nu aveți niciun drept, dar nici puterea de a mi-l lua. Acum, dacă binevoiți, aș vrea să rămân singură cu el.

      S-au uitat timp de câteva secunde mirate la mine, după care s-au făcut nevăzute. Era ca și cum nu ar fi existat. Ce fel de ființe sunt? Din cauza emoțiilor ce m-au încercat în cele câteva minute de când am ieșit afară, am izbucnit în plâns. Aveam nevoie de explicații. Damon. El e de vină pentru tot ce mi s-a întâmplat.

     — Tu! Tu ești vinovat. Nu trebuia să îți tolerez prezența de la început. Ești ca o povară pe spinarea mea. Vreau să îmi explici tot ce s-a întâmplat adineaori, deoarece se pare că tu le cunoșteai pe acele fete, iar apoi să te faci nevăzut, ca ele. Să dispari!

     — Bridge, eu...

     — Numele meu este Bridget. Doar cunoscuții îmi pot spune Bridge.

     — Te rog, iartă-mă. Eu nu am făcut altceva decât să te protejez, tot acest timp. Bridget, nu ai idee cine ești și ce puteri deții. Permite-mi să îți spun.

     — Cine sunt? O simplă fată din Mystic Falls, elevă în clasa a zecea, la un simplu liceu, care s-a întâmplat să cunoască un băiat ciudat și...

      Toată această vorbă mi-a fost întreruptă. S-a apropiat de mine la câțiva milimetri distanță, s-a uitat câteva secunde în ochii mei, până a văzut că nu mai eram capabilă nici să respir, și, m-a sărutat. Un singur sărut, dar mi-a activat toate simțurile, la maxim. Când am deschis ochii nu mai eram în grădina mea. Parcă eram într-un vis frumos. Eram înconjurată de mii de trandafiri colorați în toate culorile posibile. Cerul avea o culoare roz deschis, combinată cu nuanțe de roșu și portocaliu, exact ca la un apus perfect de soare. Ce frumos!

      Damon! Unde e Damon? Are niște explicații de dat. In primul rând despre acele fete, apoi despre îndrăzneala de a mă săruta în propria grădină. M-am uitat în stânga mea, și așezat pe o bancă albă din mijlocul grădinii, era el. Damon. Dar ceva mi se pare mult mai cutremurător. M-am apropiat de el, să îl văd mai bine. Era el. L-am recunoscut. Băiatul, sau mai bine zis, îngerul din visele mele. Ce vis frumos!

     — Vino, Bridge, am multe de povestit!

-------------