Before || <Yoonmin>☆

9

《《Being brave doesn't mean you're not scared. It means you just do it anyway》》

Jimin *P.O.V*

－Ce ai de gând să faci? mă întreabă Jungkook pentru a o mia oară.

－Ce aș putea să fac?

Știam că Jungkook are intenții bune, dar nu eram în starea necesară pentru a-l lăsa să mă certe.

Se vedea însă pe fața prietenului meu îngrijorarea. După ce i-am povestit cele întâmplate, nu numai că părea foarte surprins, dar totodată îi părea rău pentru Yoongi. Și mie îmi pare rău.

－Jimin! Ascultă-mă! Yoongi nu a mai făcut asta niciodată.

－Ce nu a făcut?

Jungkook își lăsă privirea în jos și își închise ochii. Părea că se gândește cum să-mi spună că să înțeleg. Ca unui copil mic...

－El... nu a mai... încercat să sărute pe cineva. Tot timpul el a fost abordat. E prima dată când el chiar ia inițiativă.

－Și ce vrei să spui cu asta?

－Că ceva chiar nu e în regulă! N-am crezut că voi spune asta fiind atât de sigur... un moment de liniște se lăsă peste noi cât Jungkook își găsea cuvintele potrivite. Yoongi te place! Te place pe bune!

El... a mai spus asta. Și nu l-am crezut. Iar acum, am momentul acela întipărit în minte. Acel sărut... încă simt acea senzație pe buze... Și încă nu-mi vine să cred că Yoongi ar putea plăcea pe cineva ca mine. Un idol care în exterior este perfect... iar în interior e putred, e total altcineva.

Yoongi nu pare să mă placă pentru mine－idolul. El pare să mă placă pentru acel eu normal. Cel din spatele camerelor. Pentru acel eu care se ferește de sentimente. Cel care nu mai vrea să iubească.

Partea aceea din mine se luptă între creier și inimă: în timp ce inima tânjește după o altă iubire, creierul mă oprește din a face orice gest care ar putea avea ca efect o nouă iubire. E complicat...

Pe deasupra, idolul din mine îmi spune să nu dau importanță, așa cum mi-a fost spus de atât de multe ori. Cum aș putea să nu dau importanță unui asemenea lucru? Cum aș putea să îl ignor pe Yoongi?

－Jimin?

Îl aud pe Jungkook. E lângă mine. Dar îl aud atât de vag încât parcă e la 10 metri depărtare de mine, într-o peșteră în care ecoul pare nesfârșit. Aș mai putea să mă concentrez pe altceva decât pe ceea ce mi-a spus Jungkook?