Before || <Yoonmin>☆

2

Afară e soare. Soarele ăla care luminează și încălzește viața celor ce iubesc. Și eu am cunoscut odată în acest mod soarele. Pe vremea când Yugyeom și-a amanetat inima ca să 'îl întrețin', aveam impresia că soarele și stelele strălucesc pentru noi, iar luna și restul planetelor sunt acolo ca să ne protejeze.

Acum mă simt așa diferit când mă gândesc cum m-am autoiluzionat. Acum simt că soarele și stelele strălucesc pentru a-mi arăta mai bine rahatul ăsta pe care eu il numesc 'viață'.

E trist. E foarte trist, la naiba.

După acea ieșire cu prietenii lui Jungkook, dațile când am mai ieșit afara, au fost pentru a merge la antrenamente. Eu și Jungkook urmează să scoatem o piesă împreună, dar el nu a venit la repetiții pentru că nici eu nu știu de ce. Nu am mai vorbit cu el de o săptămână, de când am ieșit cu prietenii săi.

El nu m-a sunat, iar eu nu sunt genul care să sune primul. De multe ori nici nu răspund, nici la apeluri, nici la mesaje.

Poate a fost ocupat. Sau poate a răcit. Adevărul e ca șatenul mă îngrijorează. Poate că măcar o dată aș putea să fac si eu un efort supraomenesc și să îl sun, sau să mă duc acasă la el și Taehyung. Până la urmă, tot mai am nevoie de puțin aer proaspăt.

Îmi trec mâna prin păr ca să mi-l aranjez puțin după care îi trimit un mesaj șoferului meu să îi spun să vină să mă ia in 10 minute. BigHit nu îmi prea dădea voie să ma duc cu mașina personală în timpul zilei pentru a nu 'atrage atenția asupra mea'. De parcă nu asa o atrag mai tare... ce să zic..

În 10 minute ies din casă. Urc in limuzină și șoferul îmi aruncă o privire cu un zâmbet fals imprimat pe față, probabil din cauza faptului că nu i-am dat o zi liberă azi. I-am spus să mă duca la Jungkook. Nu i-am zâmbit înapoi căci acum mă durea fața de la sutele de zâmbete forțate aruncate la antrenamente.

De obicei, repet de cinci ori pe săptămână, câte nouă, chiar și zece sau unsprezece ore. Obosesc destul de tare din cauza faptului că mă străduiesc mult prea mult. De multe ori mă forțez și ajung să șchiopătez de durere. Dacă ma împiedic, nu îmi iese un pas sau cad, primesc zeci de priviri tăioase ca niște cuțite în spate, pe față și în inimă, doar că și acelea sunt invizibile, la fel ca tot ce e putred in viața mea.

În scurt timp am ajuns in fața casei lui Jungkook. El și Taehyung s-au mutat împreună acum 6 luni. Ma bucur ca se înțeleg dar, la cum îl stiu eu pe Tae, poate da foc la casă în 0,4 secunde.

Ma apropii de casă și bat la ușă. Peste foarte puțin timp, mi-a deschis Taehyung, care era îmbrăcat în pijamale roz cu iepurași.