Jurnalul unei viitoare vampirite

Capitolul 23

                                 Il plac?

M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre geam.Imi era foarte teama,inima imi batea atat de tare incat simteam pusul in tot corpul.Cine putea fii? Paseam usor,fiind putin cam greu din cauza picioarelor tremurande.

Ajung la geam. Vreau sa ma uit dar ceva se loveste de sticla rece din fata. Ma indepartez speriata si alunec. Intinsa pe spate pe podeaua rece, imi inchid ochii. Simt deasupra mea o rasuflare ce ma ingheta. Nu dupa mult timp doua maini de gheta ma iau in brate. Deschid ochii nedumerita.....e el. Ma pune pe pat. Simt cum toti fiori provocati de atingerea lui dispar.

Il privesc atent, pielea lui alba care ma face sa vreau sa o ating, ochii lui intunecati dar care emana o caldura incredibila, parul lui dezordonat dar care arata perfect.El este un tip perfect, mai exact vampir. Inca nu ma pot obisnui cu acest termen. Nu imi pot imagina o astfel de persoana secand un trup de sange. Pare asa inofensiv dar cine stie de ce este capabil?Stau, aici, langa el neputand sa ma misc. Corpul meu nu vrea sa reactioneze. Ma tot gandeam. Oare cum a putut intra in casa? Si nu, nu ma refer la saritura pe care a realizat-o de pe iarba proaspata pana la etajul 1 al acestei locuinte. Ei bine, daca nu e asta sensul intrebari, atunci care sa fie? De cine a fost invitat in casa? Eu sigur nu l-am invitat. Sau poate..Nu sigur nu..Dar stai!! Poate m-a constrans sa uit. Doar el poate sti. Un lucru e sigur, de acum inainte va putea umbla nestingherit prin aceasta casa. Nimic nu il va putea opri. Frica ma cuprinde iar corpul meu mimeaza un tremurat. David inca ma priveste si incearca sa isi dea seama daca nu cumva piatra m-a lovit la cap. Privirea lui confuza ma innebuneste. Imi ridic mana putin nesigura si ii ating obrazul fin si rece. El sparge tacerea :

   -Ai patit ceva?

   -Nu, sunt bine. am spus luandu-mi mana de pe obrazul lui.

  -Vroiam sa vad daca esti in regula in legatura cu...sti tu ce..

  -Da, e ok. Imi va lua ceva timp dar ma voi acomoda.

  -Sti, daca nu te descurci poate ai vrea sa te constrang sa uiti.

   -Nu, chiar e ok.

   -Esti sigura? a spus micsorand distanta dintre noi.

   Nu stiam ce sa spun, nu stiam cum sa spun, se tot apropia incat ii puteam simti respiratia.

   Intr-un final a ajuns la destinatia finala. Buzele lui au facut cunostinta cu buzele mele,dar nu pentru mult timp. S-a retras rapid mocsorandu-si ochii. Nu stiam ce incearca sa faca apoi mi-am dat seama.

  -Uita ca am fost aici. a spus acesta privindu-ma atent.

   Ma constrangea. Am vrut sa il opresc dar nu am avut timp deoarece ochii mi s-au inchis neputand face nimic. Am alunecat intr-un somn dulce.

  

    Dimineata vine rapid fiind trezita de alarma telefonului. Ma ridic din pat punandu-mi mana la cap. Ma simteam ametita. Ma indrept catre dulap cand observ ca pijamalele mele nu sunt altele decat hainele pe care le-am purtat ieri seara. Ce am facut oare de am uitat sa ma schimb?  Incerc sa imi amintesc cum de am adormit dar nimic.

   Zgomotul facut de usa camerei mele care se deschide ma opreste din orice activitatea. Asta presupune si ganditul.

   Din fata usi matusa ma anunta ca am vizitatori.

   -Cine este? am intrebat cautandu-mi o pereche de blugi.

    -Ramona. Si nu este singura. Mai este un baiat. a raspuns pregatindu-se sa plece dar nu inainte de a-mi spune sa ma grabesc.