Jurnalul unei viitoare vampirite

Capitolul 15

                       Ultimul clopotel

   21 iulie-ultima zi de scoala, ultima zi in acest oras, ultima zi in  acest liceu, ultima zi alaturi de Tylor. Este o zi simpla, o zi ca oricare alta dar pentru mine inseamna totul. Inseamna un sfarsit, dar un sfarsit este urmat de un nou inceput.

      Era dimineata. Soarele stralucea, razele sale intrand pe fereastra mea mangaindu-mi privirea. Era una dintre cele mai calduroase zile din luna iunie.

  Stateam la geam si priveam natura. Cine ar putea fi trist intr-o zi ca asta? Era o zi atat de linistita, o zi de vineri neasteptat de calduroasa. Gandirea mi-a fost intrerupta de matusa care mi-a spus:

  -Amber, esti gata??E ultima ta zi.

  -Nu cred ca mai vreau sa merg la scoala.

  -De ce puisor? a spus matusa venind spre mine si asezandu-se pe pat.

  -Imi va fi dor de profesori, colegi, locuri, liceu. Nu vreau sa imi iau la revedere. In sfarsit, mi-am facut si eu un prieten si acum trebuie sa ii spun ca nu nu vom mai vedea. Trebuie sa imi iau ramas bun de la tot si eu nu vreau, ba chiar nu ma pricep la chesti de genu.

   Cateva lacrimi si-au facut simtite prezenta plimbandu-se pe obraji mei rosi .

  -Va fi totul bine. Unde vei merge sunt sigura ca o sa iti placa. In plus, de ce sa iti iei ramas bun? Crezi ca nu te poti intoarce. De cate ori vei simti nevoia vei putea veni aici pentru cat timp vrei Si ca sa nu te simti singura il vei lua si pe Chad cu tine.

   -Cine e Chad? am intrebat curioasa.

   -Nu sti despre Chad?a intrebat matusa uimita.

   -Ar trebui sa stiu?am intrebat confuza.

   -Chad este fiul sotului meu.

   -Fiul sotului tau...adica fiul tau vitreg?

   -Da.

   -El o sa stea cu noi?Cati ani are?

   -Da, o sa stea cu noi. Are 18 ani. Grabeste-te, trebuie sa ajungi la scoala. Nu cred ca ai vrea sa ratezi ultima zi.

   -Ok.

   Am plecat de la geam aruncand o ultima privire. Mi-am luat geanta de pe pat si am pornit spre iesire.

   Am luat-o incet spre scoala find atenta mai mult la pietrele de pe jos decat la drum. Am ajuns destul de devreme tinand cont ca era ultima zi si profesori nu te certau ca este prea tarziu.

   Am salutat cativa colegi si am pornit spre biroul directorului. As fi mers mai intai la dulap sa imi iau lucrurile pe care le mai aveam de luat dar mi se parea ca aveam un obicei sa trec pe la biroul directorului si apoi sa merg la dulap sa imi iau cartile. Deci asa am facut. Am urcat pe scari facand la stanga pe coridor cand am urcat la etajul potrivit. Nimeni nu mai era prin scoala. Toti elevi erau in curtea scoli. Am trecut pe langa cancelaria, adesea aglomerata, si am ajuns in fata usi biroului in care il puteai gasi pe director. Am batut la usa si  am bagat capul pe usa. Domnul director statea la geam privind mandru elevii din curtea scolii care plangeau si se imbratisau.

   Auzind usa s-a intors surprins. Cred ca se gandea: Cine ar veni sa stea de vorba cu mine in ultima zi in loc sa stea afara cu ceilalti colegi?

   Desigur ca aceea persoana eram eu . Cine altcineva?

  -Cu ce te pot ajuta, domnisoara Fields? a intrebat acesta intr-un final.

  -Buna ziua, domnule director! am spus asezandu-ma pe scaun.

  Directorul s-a asezat la randul lui pe scaunul din fata biroului sau gigantic.

  -Voiam sa va multumesc pentru ca ati avut incredere in mine si pentru simplu fapt ca v-ati gandit sa ma ajutati sa obtin acea bursa. Daca nu erati dumneavoastra, nu numai ca nu as fi obtinut-o dar nici nu m-as fi gandit sa o fac. In plus, nu as fi devenit persoana care sunt acum. Am invatat ce inseamna prietenia si ca nu exista oameni prosti sau destepti ci oameni care vor si oameni care nu vor. Totul porneste de la noi si sunt mandra ca am invatat la acest liceu si ca mi-ati fost director.

   O lacrima mi-a cazut pe obrazul meu fin si catifelat dar am sters-o imediat aducand in schimb, un zambet firav.

   -Ma simt mandru cand vad cat de bine instruiti plec elevi din liceul meu. M-as fi simtit prost daca ai fi fost printre excepti. Parinti tai sunt foarte mandri de tine . Sunt sigur. mi-a zambit incercand sa ma bine dispuna.

    -La revedere. Sunteti un om minunat. Sa nu lasati niciodata elevii singuri, au nevoie de dumneavoastra.am spus ridicandu-ma de pe scaun si mergand spre usa.

    -Esti o fata extrem de inteligenta, sincera si sufletista. Ai grija sa nu te schimbi si sa devi un adult model. Eu nu spun niciodata la revedere elevilor mei ci pe curand deoarece sper ca elevi mei sa mai treaca pe la noi cand vor intra la o facultate sau cand o vor absolvi pentru a incuraja si alti elevi sa porneasca pe acel drum. In concluzie, Pe curand.

    -Pe curand, domnule director.

  Am iesit pe coridor urmand sa ajung la dulap . Nu puteam sa plec din oras fara sa ii multumesc directorului. Ii sunt foarte recunoscatoare.

    Am ajuns la dulap unde Tylor ma astepta cu o cutiuta de cadou.

    -Hey. a spus acesta intinzandu-mi cutiuta.

     -Multumesc, dar pentru ce?an spus luand cutia si deschizand-o.

     -Este un cadou de ramas bun.

      In cutie era un lantisor cu BFF.

     -Uite, am si eu unul. a spus aratandu-mi un lantisor asemanator cu al meu.

    L-am imbratisat multumindu-i. Am inceput sa plang.

      -Nu pot sa cred ca suntem prieteni. Daca nu aveam nevoie de tine nu am fi ajuns prieteni dar intr-un fel ma bucur ca asa s-a intamplat pentru ca esti un baiat minunat, dar, pe de o parte, imi pare rau ca asa s-a intamplat pentru ca imi este greu sa imi iau ramas bun.am spus printre lacrimi.

      -Sa nu mai spui asta. Vei veni in vizita si la fel voi face si eu. Vom vorbi la telefon, pe facebook, pe skype si pe twitter.

       Am dat afirmativ din cap. M-a ajutat sa imi pun lantisorul la gat si sa imi strang lucrurile din dulap, apoi am plecat in curtea scoli pentru premiere si discursuri.

      Am plans cu toti pentru ca ne despartim, ei pentru o vacanta iar eu pentru totdeauna.

    Ce m-a bucurat enorm a fost ca Tylor mi-a promis ca v-a veni la aeroport sa isi ia ramas bun.

     A fost o zi plina de lacrimi, o zi in care multa lume a fost trista dar intr-o combinatie de fericire.

   

******

   VA MULTUMESC PENTRU CA IMI CITITI POVESTEA. SPER SA NU VA DEZAMAGESC CU ACEST CAPITOL SI ASPTEPT PARERI, PROPUNERI SI SUGESTI.